INTALNIREA
Capitolul
VIII
După câteva luni Ioan Panait şi
Vasile Cernat coborau scările ce duceau într-un bar. Muzica se revărsa în
cascade .
_Să bem o cafea, zice Vasile.
S-au aşezat la o masă şi au
comandat.
-Ioane, tu nu îmbătrâneşti deloc?
-Multumesc, şi tu arăţi binişor.
Văd că nu ai rămas cu sechele în urma accidentului.
-Mă simt excelent. Sunt fericit,
iubesc şi sunt iubit. Dar ce e cu tine prin Piteşti?
Ioan învartea linguriţa în ceaşca
cu cafea , şi-l priveşte pe Vasile în ochi, spunandu-i:
-O caut pe sotia ta.
-Pe Mariana? Să nu-mi spui că şi tu
faci parte din secta aia.
-Nu, eu nu fac parte din nicio
sectă . Vreau să o întâlnesc pe Mariana.
-Şi eu care credeam că vrei să vorbim, să ne amintim de ale tinereţilor
valuri..
_Vasile, eu sunt un om sincer şi
direct. Am venit aici, fiindcă o iubesc pe Mariana.
_Poftim? Cred că nu am înţeles !
-Ai inţeles. O iubesc pe soţia ta si trebuie s- o găsesc. O iubesc de mult
timp, dar viaţa a trecut ca un tăvălug, fără milă şi fără oprire, împiedicându-ne să fim împreună.
- Nu. Nu pot să cred ce aud! Tu cu
nevastă-mea?! Să nu-mi spui că ea este femeia despre care-mi povesteai că nu
poţi s-o uiţi, când erai căsătorit cu Esthera!
_Da, ea era.
-Eşti un ticălos, Ioane! Un mare
mizerabil! Mă iscodeai mereu pe net, iar eu ca un prost îţi spuneam tot.
Nu pot să cred că voi doi ...............
-Uşurel, calmează-te ! Deci, eu
sunt un ticalos şi un mizerabil. Dar tu,
Vasile, cum eşti?
-Hai, spune-mi! Tu eşti un sfânt,
nu-i aşa? Ţi-ai înşelat de atâtea ori nevasta, doar te-ai lăudat la mine cu
aventurile tale. Ai mers până acolo, încât ai vrut să o părăseşti pentru
acea farmacistă care-ţi luase minţile. Ce mai conta nevasta sau copilul,
când sangele îţi fierbea în vene. De câte ori ai sunat-o de la Paris pe
Mariana, dar pe cealaltă? Noroc că femeiuşca de 26 ani a găsit un pescar
cu portofelul plin şi ţi-a dat papucii.
-Atunci am trecut printr-o criză.
-Şi acum tot printr-o criză treci?
Asta are tot 26 de ani ca farmacista brună. Multe, multe aventuri ai avut,
Vasile. tu le ştii mult mai bine decât mine şi nu are sens să le mai enumăr . Frumoasă aventura de la mare!
Cunoşti o tipă pe plajă şi o duci imediat în dormitor.
-Nu-mi amintesc să-ţi fi povestit
despre ....
-Mi-a povestit Crina . Şi la ea
te-ai lăudat cu amorurile tale.
-O urăsc pe ticăloasa asta! Nu
vreau să-i pronunţi numele.
-Înţeleg. O urăşti fiindcă a fost singura care ţi-a arătat adevărul. Ea a descoperit demonul din tine.
A văzut că ai o galerie întreagă cu
pozele femeilor pe care le-ai avut, că faci bani din promovarea
site-urilor pentru adulţi, că-ţi pierzi timpul pe net căutând femei uşoare ca
să-ţi satisfaci poftele perverse. E adevărat că cine se aseamănă se adună. Acum
ţi-ai găsit şi tu sufletul pereche.Trebuie să recunosc că vă potriviţi de minune. Amândoi
sunteţi perverşi şi ahtiaţi după sex.
-Numai sunt cu prietena scriitoarei.
A găsit un covrigar italian care o satisface mai bine. Dar nu cred că o să stea
mult timp nici cu ăsta.
-Ştiu că o să mă urăşti, dar nu-mi
pasă. Trebuie să-ţi spun ceea ce gândesc despre tine.
Te-ai alăturat celor care spun că
Dumnezeu există doar în imaginaţia oamenilor slabi. Ai atacat cu patos de
nenumărate ori creştinismul, în special ortodoxia. Sper să te ierte Dumnezeu,
că nu şti ce faci. Întunericul ţi-a luat minţile şi te-a transformat într-o
marionetă a lui. Am văzut cum ai
batjocorit valorile şi principiile creştine şi cum ţi-ai făcut idoli din lumea
asta bolnavă. Ridici în slăvi aşa zisi mari maeştri, care în realitate sunt
monştri, violatori de copii. Pui pe piedestaluri femei uşoare şi le cerşeşti
prietenia, iubirea, afirmând în gura mare că te simţi onorat, măgulit că eşti
amicul lor. Eşti fericit că te-au primit şi pe tine la orgiile lor în cinstea
diavolului.
Te-ai alăturat acelora care urăsc
moralitatea, credinţa, adevărul şi acest pământ. Te-ai însoţit cu adepţii
întunericului, plăcerilor, destrăbălărilor. Oraşul, anturajul te-a stricat. Nu
mai ai nimic sfânt în tine. Nu mai ai onoare, nu mai ai demnitate, nu mai ai
coloană vertebrală. Ai devenit slugarnic, servil, cerşetor, pentru a intra în
graţiile cocotelor.
Păcat! Ai fost un înger, dar
ai devenit un diavol.
O urăşti pe Crina, iar acum o să mă
urăşti şi pe mine. Te-ai lăudat la mine ca e nebună după tine. Ea a fost obsedată de diavolul care sălăşuieşte în
tine. A insistat atât de mult, dorind să-l exorcizeze pe cel care te
comandă, care te conduce, care te chinue, care te distruge. Alegerea a fost a
ta. Tu ai ales, iar ea s-a resemnat. A acceptat alegerea ta şi s-a declarat
învinsă.
Păcat,Vasile! Singur ţi-ai vândut
sufletul. Ce e iubirea pentru tine? Ce înţelegi tu prin iubire?
Nu, nu trebuie să-mi răspunzi,
fiindcă am văzut cum o percepi .
Întâlniri, atingeri, dorinţe,
plăceri şi sex cât mai mult...Numai că nimic din acestea nu înseamnă iubire. O
să mă rog pentru tine ca să cunoşti adevărata iubire.
-Ioane, tu ai devenit fanatic
religios. Mă, eşti tare prost! Mai bine ai merge diseară cu mine la clubul
scriitoarei şi te-ai simţii şi tu bine. Tu eşti frustrat rău de tot. După
o partidă bună de amor să vezi că o să gândeşti altfel. Păi, la ce trăieşti pe
pământ? Aia nu, aia nu, aia nu ! Mai scuteşte-mă cu predicile tale! Trebuia să
te faci preot şi nu fermier. Auzi, dar unde te-ai întâlnit cu Mariana?
-În India, când a fost la congres.
M-am îndrăgostit după ce mi-ai arătat pozele .
-Şi până atunci nu v-aţi văzut?
-Nu, dar ştiam totul despre ea de
la tine.
-Am fost un mare dobitoc! De ce
ţi-am povestit viaţa mea? Rău am făcut.
_-Orice rău e spre bine. Tu oricum
nu o iubeai şi mereu o înşelai.
_-Nu pot să cred că sfânta Mariana
m-a înşelat! Nu pot să cred că tu, prietenul meu din copilărie mi-ai făcut asta
! Eşti un trădător!
_Calmează-te! Acum vorbeşte orgoliu
rănit din tine. Nu am crezut că o sa te afecteze acest lucru.Vasile, înţelege !
M-am îndrăgostit nebuneşte de ea. Ştii, atunci când cineva îţi
intră în inimă nu-l mai poţi scoate oricât ai vrea. Chiar dacă raţiunea îţi
spune că greşeşti, inima nu ascultă, face doar ce vrea ea. Nu te mai frământa
atât!
Asta e! O iubesc! În India hotărâsem să ne căsătorim, dar ai
avut tu accidentul şi ne-ai dat planurile peste cap. Conştiinţa m-a împiedicat
să.....
_-Simt nevoia să beau ceva
tare.
_Comand acum.
Cernat bea pahar după pahar uitându-se când la Ioan
când în tavan.
-Vasile, bea mai puţin că nu or să
te mai ţină picioarele.
_-Beau în cinstea ta Ioane, că m-ai
trădat! Cel mai bun prieten ! Esti un mizerabil, Ioane! Mi-ai luat nevasta,
ticălosule!
-Hai, nu te mai plânge atât !
Nu ţi-am luat-o, încă. Poate-mi spui tu
unde pot să o găsesc. Te rog, dă-mi adresa !
_ Ai mare gijă! Ea pune pe primul
loc pe Prometeu. Şi-ar da şi viaţa pentru Dumnezeul ei. E fanatică rău de tot.
Dar să ştii că vă potriviţi al naibii de
bine. Numai că ea crede în Lucifer salvatorul şi tu crezi în Iisus Mântuitorul.
Ha,ha,ha! Dumnezeii voştri sunt duşmani de moarte. Cum o să vă înţelegeţi voi
doi, porumbeilor?
-Te-ai îmbătat!
-Ei, şi? Mai bine vezi cum rezolvi
problema cu zeii? Nu e mai bine de mine că nu cred în nimic?
Vezi, că o sa trebuiască să faci
mult sex ca să o trezeşti pe mama kundalini. Ha,ha,ha! Oamenii se
înţelepţesc, doar când e trezit şarpele ăla care stă încolăcit pe coccis. Şi ca
să-l trezeşti trebuie multă, multă, multă muncă, frate.
Aşa că bea frăţioare, ca să
te întăreşti, să o poţi ridica pe mama kundalini. Ha,ha,ha.!
Vai de capul tău, Ioane! Habar nu
ai în ce dracu ai intrat.! Or să te devoreze sectanţii ăia dacă încerci s-o scoti pe Mariana din sectă..
-Pe tine te-au ameninţat?
_Mai bine tac. Omul la beţie spune
tot.
_Deci, te-au ameninţat. A avut
dreptate Crina, când mi-a spus că sunt periculoşi.
_Te-am rugat să nu-i mai pomeneşti
numele. Am devenit alergic la
numele ăsta. Doamne, cât o urasc! Cât o urăsc!
_ Chiar o urăşti atât de tare?
_În viaţa mea nu am urât pe cineva,
ca pe femeia asta.
_Când mă gândesc că ea a avut întotdeauna
o slăbiciune pentru tine...
_Ioane, m-a îmbolnăvit, nebuna
asta!
-Cum? Mi-a zis că nu te-a mai văzut
de când eraţi adolescenţi.
_Aşa e. Ne-am întâlnit virtual, nu
în realitate.
-Pe net?
_Da, şi a devenit obsedată de mine.
M-a criticat, m-a făcut în toate felurile. M-a făcut ca pe dracu, că nu o
scot pe nevastă-mea de acolo. E şi Crina fanatică, tot ca tine. Dar tu crezi că
mie mi-a convenit că ea s-a dus la sectanţii ăia? Nu. Dar nu am avut ce să-i
fac. Nenorociţii ăştia parcă i-au spălat creierul, nu alceva. Nu m-am mai putut
înţelege cu ea sub nicio formă. Iar pe altă parte, Crina mă bătea la cap că nu
fac nimic. Aşa femeie cicălitoare, nu am văzut! Mă toca într-una, de-mi venea să-mi iau câmpii. Tot timpul femeia asta a fost ca un junghi în coaste, ca
un ghimpe care te înţeapă, când îţi este lumea mai dragă. M-a îmbolnăvit de
nervi. Toata ziua taca,taca, ca o moară stricată.
_Ce-ţi zicea?
-Câte şi mai câte. Că o să ajung în
iad, că umblu după mândre, în loc să am
grijă de Mariana....
-Erau neadevăruri ce-ţi spunea?
_Hm! Orice bărbat se mai uită şi-n
ograda altuia. Tu vorbeşti, Ioane? Tu, care te-ai uitat după nevastă-mea?
_Crina o fi vrut sa te aducă pe
calea cea bună şi de aceea te bătea la cap. Aşa face şi Marina, soră-mea cu
mine.
_Ioane, îţi spun sincer: cred
că e nebună. Un om normal ar tăcea, dar ea nimic. Îi dă înainte.
_Poate te iubeşte, Vasile.
_O urăsc de moarte! De-ar fi
singura femeie din lumea asta şi tot nu m-aş uita la ea. Aş strânge-o de gât.
Da, asta aş face, dacă ar fi în faţa mea. Nemernica!
_Eu tot nu prea înţeleg ura asta a
ta. Vasile, ura la fel ca iubirea te leagă cu fire nevăzute de omul respectiv.
Dacă vrei să te eliberezi de Crina şi de ură trebuie să o ignori.
_Păi o ignor, dar degeaba.
-Complicat. Trebuie să stai de
vorba cu un psiholog.
_Ce psiholog! Ce să-mi spună? Nu o
suport şi gata. Să o ia dracu ! Câte mi-a făcut!
_Ce ţi-a făcut?
_Multe. S-a umplut paharul.
O fi făcând şi asta parte din vreo
sectă. La un moment dat apăruse pe blogul ei poza unui preot care face parte
dintr-o grupare din asta extremistă.
_Stai liniştit, mi-a povestit Crina
cum a fost. Individul vroia să o atragă, să o manipuleze, dar cum ea le are cu
căutarile pe net, a descoperit cine era şi ce vroia individul. Nu e chiar
aşa de naivă, cum crezi. Nu face parte din nicio sectă . Am vorbit cu ea
săptămâna trecută.
_Cum arată?
_Bine. Seamănă cu Venus a lui
Botticelli. Puţin mai slabă .
_Ai avut o aventură cu ea?
_Nu. Ce-ţi veni? Nici prin cap nu
mi-a trecut aşa ceva. Eu o iubesc pe Mariana şi sunt împotriva aventurilor.
Să
ştii că sunt un cititor fidel al tau.
_Îţi place ce scriu?
_-Păcat de talentul tău! Am văzut
că nu crezi în valorile şi principiile creştine. Nu crezi nici în Dumnezeu.
_-Sunt ateu.
_-Sărmana mama ta! Te sfătuiesc să
nu-i spui niciodată acest lucru. Ea este o femeie credincioasă, cu frică
de Dumnezu şi ar suferi dacă ar afla. Am văzut că ai atacat de câteva ori
ortodoxia.
Cred că din cauza Marianei ai
devenit alergic la orice religie. De aceea m-am abţinut să nu comentez .
Înţeleg să fii revoltat pe preoţii care au făcut din casa Tatălui peşteră de
tâlhari, care şi-au vândut sufletul banului, dar să arunci cu noroi în valorile
reale ale ortodoxiei mi se pare josnic.
De-a lungul timpului atâţia oameni
au luptat şi s-au jertfit pentru credinţă.....
_-Te rog, Ioane ! Termină cu
lucrurile astea, că mă plictiseşti. Mai bine te-ai gândi cum ai s-o scoţi pe
Mariana din sectă.
_Eu nu cred că e chiar atât de
fanatică cum zici tu. Poate că are o doza mai mare de curiozitate şi o dorinţă foarte mare de cunoaştere. Iar a cunoaşte nu
este un păcat. Fiecare om trebuie să caute, să cunoască, să evolueze.
_Da."Căutaţi
adevărul şi el vă va face liberi".
_Incearcă să
cauţi şi tu adevărul. Dar, caută mai întâi adevărul din inima ta, Vasile. Crina
mi-a zis că ai o inimă de aur, chiar dacă de multe ori faci pe durul, pe
nebunul.
_Iar îmi aminteşti
de ea?
_Îmi place ce
figură faci când auzi numele ei? Vasile, tu eşti sigur că o urăşti? Poate o
iubeşti şi nu eşti conştient de lucrul ăsta.
_Vrei să
dau cu sticla asta după tine?
_Nu, nu vreau.
Gata! Potoleşte-te! E clar:o urăşti.
Te rog să pui sticla pe masă.
_Meriţi să-ţi sparg capul cu ea.
-Păi cui i-ar folosi? Eu m-aş duce
în pământ şi tu în puşcărie.
_Aş scăpa lumea de un vierme, de un
trădător ca tine.
_Eu, trădător? Pe cine am trădat?
_Pe cine? Pe mine, ticălosule !
Mi-ai luat nevasta ! Te-ai dus după ea în
India, mizerabilule!
_Gelozia ta e tardiva, Vasile.
_Eu nu te omor, chiar dacă asta
meriţi, dar or să te termine sectanţii . Nimic nu o să mai rămână din tine.
_Sunt aşa de periculoşi?
_Nici nu-ţi imaginezi.
_Mi-a zis Crina că şi pe ea au
ameninţat-o că o dau în judecată dacă îi
mai denigrează.
_I-ar i-ai pronunţat numele . De
câte ori să-ţi spun că înnebunesc când aud numele ei?
Bine îi fac, că o ameninţă. Prea îşi
vâră nasul unde nu e treaba ei. Ce mi-ar place să o jupoaie de vie, să o omoare
....Să-mi mai pun un pahar.
-Opreşte-te! Nu mai bea!
_De ce să nu mai beau?
_Tu nu vezi că nu mai poţi nici să
vorbeşti.Gandeşte-te la ce-ar zice amanta ta dacă te-ar vedea în
halul ăsta?
_Ei, m-ar dezbrăca şi am face amor.
_În halul care eşti cred că adormi
buştean şi sforăi ca un motan.
_Eu?! Ioane, eu sunt cel mai tare
amant.
_Ha,ha,ha! Cine ţi-a spus?
_Aia care seamănă cu Venus a lui
Botticelli.
_Poftim! Voi doi aţi fost amanţi?
_Nu. Nu am mai văzut-o de ani si
ani, dar aşa crede ea despre mine.
Auzi, Ioane, nu o să te iert
niciodată. Nici pe tine şi nici pe Crina.
_Bine, Vasile. Acum să te ajut să te
ridici....Aşa! Uşurel! Bravo! Spijină-te de mine...
_Esti un ticălos, Ioane....
_- Da, Vasile. Aşa e, cum zici tu.
Vezi, că aici e o treaptă. Gata! Am ajuns în stradă.
_Ce soare e!
_Unde stai? Unde să te duc?
_Dracu ştie!
_Nu-ţi aminteşti unde stai?
_Vezi că sunt trei brazi şi un
zarzăr.
_Spune-mi numele străzii ! Unde
locuieşti?
_A ! Vrei la nevastă-mea.. .Nu-ţi
spun. N-ai decât să crăpi de dorul ei.
_Vasile, nu face pe nebunul cu
mine. Dacă nu te mai ţin o să cazi în mijlocul drumului şi iar îţi rupi mâna ca
acum doi ani.
_Şi ce dacă o să cad.... Ce-ţi pasă
ţie!
_Taxi!
_Unde va duc?
-Vasile, spune-i omului adresa.
_Nu vreau.
_La cel mai apropiat hotel.
_Ioane, eşti homosexual de mă duci
la hotel? Să ştii că mi s-au mai făcut propuneri. Era un francez care......
_Spune-mi unde stai şi nu mai vorbi
tâmpenii!
_Ştiu, vrei să ajungi la Mariana,
dar nu sunt prost să-ţi spun. Eu am o inimă de aur, nu?
_Da, aşa a spus, ştii tu cine.
_Vezi, fiindcă am o inimă de aur, nu-ţi spun. Nu vreau să te
termine sectanţii ăia. Eu ţin la tine, Ioane, chiar de eşti un mare ticălos.
_Si eu te iubesc, Vasile. Aşa cum
eşti, cu bune şi rele,îmi eşti tare drag.
_Ei! Cum să nu iubeşti un om ca
mine?
_Da, ai mare dreptate!
_Sunt cel mai tare amant şi am o
inimă de aur.Aşa a zis, nu?
_Da, aşa a zis.
_Ticăloasa ! Scorpia! Pe tine te-am
iertat, dar pe ea, niciodată. Înţelegi? Niciodată ! Am să o strâng de gât, am
să-i scot ochii….
_Până o omori îmi spui unde stai?
_Mă, dar tu eşti retardat rău, rău
de tot ! Nu ţi-am zis că nu-ţi spun?
–Bine, Vasile. Coboara încetişor.
Am ajuns la hotel. Stai să te ţin....Cu ce am greşit de trebuie să te car în
spinare?
_Ioane, să te duci la medic că s-ar
putea să faci alzheimer. Dacă nu-ţi aminteşti, îţi spun eu: greşeala vieţii
tale e nevastă-mea.
_Iar vorbeşte gelozia din tine. Of,
Doamne! Eşti greu ca o piatră de moară. Stai să descui. Reazămă-te de perete.
Vezi, să nu cazi, să-ţi rupi ceva.
Gata! Patul te aşteaptă.
_Ce mă trântiş aşa, dusmănosule !
_Te-am pus în pat. Nu te-am
trântit. Stai să te descalţ şi numai da atât din picioare.
_Ioane, eşti un mare mincinos!
_Cu ce te-am minţit?
__In tabloul lui Botticelli Venus
este dezbrăcată. Deci, tu ai văzut-o pe Crina în costumul Evei.
_Ce inteligent eşti! Ce deducţie!
Să ştii că are mâinile şi coapsele
mai subţiri decât ale lui Venus.
_Vezi că te-am prins! Da, sunt deştept!
-Cum e la pat?
_De unde să ştiu?
_Ai văzut-o dezbrăcată şi nimic?
_N-am văzut-o dezbracată. Când m-am
întâlnit cu ea era îmbrăcată în blugi şi o bluză. Hainele erau mulate pe corp
şi de aceea am făcut comparaţia cu..
_Deci, nimic.
_Nimic,Vasile. Acum culcă-te şi
uită de ură.
_Ştii, Ioane, cred că femeia a fost
creată special să chinuiască bărbatul.
_Nu înţeleg!
_Nu înţelegi că suferi de cretinism.
Tu nu vezi că femeia e o pacoste, un blestem la casa omului ?
Nu ele, femeile, ne mănâncă banii,
sufletul, zilele, nervii?
_Da, dar tot femeile ne duc în extaz,
pe culmile beatitudinii, în rai.
_Nu am auzit ca vreuna să ducă
vreun barbat în rai, în afară de Beatrice a lui Dante, şi aceea e doar o închipuire
a unui scriitor melancolic, obsedat de prima lui iubire.
-Da, Vasile. Ai dreptate! Din cauza
Evei suferim noi acum.
_Uite, începi şi tu să gândeşti ! Nu
eşti chiar prost. Femeia e vinovată! Din cauza ei am pierdut raiul.Ticăloasa! A
mâncat din fructul oprit.
_A vrut să cunoască binele şi răul.
_Eva a făcut la fel ca
nevastă-mea: a vrut să ştie cât mai mult.
Tu vezi că povestea primordială se
repetă la infinit? Ne învârtim într-un cerc vicios.
_Păi să facem o spărtură în acest
cerc.
-Nu avem cum, doar dacă trimitem
toate femeile la dracu. Şi aşa ele pe el îl slujesc.
M-am convins că femeia e dracul gol,
e dracul pe pământ. Noi am fi mult mai fericiţi fără femei. Cred că Dumnezeu a
creat bărbatul şi Satana a creat femeia.
_Vasile, ce gânduri negre te
bântuiesc! Nu cumva te bate gândul să te călugăreşti?
_Dar ce, eu sun prost? Am auzit că
acolo te pun ăia sa munceşti ca un sclav. Mai bine pustnic, liber ca pasărea
cerului, în mijlocul naturii, fără ticăloase care să te lase fără vlagă.
_La orice mă aşteptam de la tine,
dar să fii misogin, nu.
-Toate femeile sunt nişte vrăjitoare.
Toate ar trebui arse pe rug.
_Aoleu! Şi mamele noastre?
_Ele nu.
_Mai este puţin şi începi să plângi.
_Eu nu plâng, doar sunt bărbat şi
nu un smiorcăit ca tine. Mai bine sună să ne mai aducă o sticlă.
_Păi eşti praf.
_Eu?! Sunt cel mai tare amant şi am
o inimă ...Cum a zis?
_De aur, Vasile. Ce repede ai
adormit ! Vise plăcute!
-Ioane, ai adormit?
_Nu. Nu pot.
_De ce?
_Din cauza ta că sforăi ca un
tractor. Întoarce-te şi tu pe-o parte că poate aşa nu o să mai
sforăi atât de rău.
_Auzi, dacă tot ai devenit aşa
fanatic, de ce nu-ţi faci şi tu o sectă? Ar fi o afacere mult mai profitabilă
decât stupina ta.
_Acum cresc iepuri, prepeliţe,
găini, curci…..
_Da, dar orătăniile alea mănâncă, trebuie
să munceşti, să le îngrijeşti.
Gândeşte-te, dacă ai fi guru, ai da doar din gură şi banii ţi-ar veni
grămadă. De ce să nu-ţi foloseşti talentul? Statul ne-a pus şi ne pune mereu
tot felul de taxe şi impozite, iar unii care sunt întreprinzători scot bani şi
din credinţa oamenilor.
_Trebuie să ai o minte diabolică, să
nu ai scrupule, să treci peste cadavre, să fii un monstru, dar să joci atât de
bine teatru, încât să pari un sfânt, un ales al divinităţii.
_O! Tu nu vezi că lumea e plină de
ei? Fără niciun pic de frică, de ruşine au pus monopol pe tot ceea ce omul crede
sfânt, chiar pe Dumnezeu.
_Sunt nebuni, bolnavi.
_Da, dar atrag mii de oameni şi
sunt plini de bani. Uită-te la nevastă-mea cum a plecat de acasă să
propovăduiască .....
Ea e o femeie inteligentă, dar nu
înţeleg, cum nenorociţii ăştia au reuşit
să o manipuleze într-un asemenea hal. E devotată trup şi suflet sectei. Nu am
reuşit s-o conving, nu am reuşit s-o fac să înţeleagă că merge pe un drum
greşit şi alţii profită de naivitatea
ei. Cred că i-au spălat creierul.
_Trebuie să recunosc că ai dreptate.
Iisus nu a atins niciodată un ban, iar ăştia, indiferent de religie, toti vor
bani.
_Vezi, Ioane ! Aşa îţi dai seama că
niciunul, dar absolut niciunul nu-l slujesc pe Dumnezeu, ci slujesc banul
şi pe dracul.
_Vasile şi tu ai fi un guru de
succes, mai ales că-ţi plac mândrele. Ia imaginează-ţi în jurul tău mii de
adoratoare, iar tu plimbându-te printre ele ca un zeu, vorbindu-le despre iubire.
Unii guru propovaduiesc o învăţătura aparte. Spun că vindecă femeile de boli, de demoni,
făcând sex cu ele în diferite posturi.
_Ce trai, frăţioare!
_Şi proastele cred şi te mai şi plătesc.
_Ioane, asta ar fi cea mai
bună afacere! Ce ar fi să ne asociem amândoi şi să înfiinţăm
o secta din asta.
_Ha,ha,ha! Parcă te şi văd Vasile
pe un iaht, înconjurat de fetişcane de 18 ani. Eşti îmbrăcat într-o robă albă,
brodată cu fir de aur, pe cap ai o cunună din frunze de laur, iar în mână
un sceptru cu cap de mort, cu care ridici fustele mândrelor.
_Ha,ha,ha! Îţi
merge mintea, Ioane.
_Dacă am fi doi ticăloşi, am
putea să profităm ca alţii de naivitatea semenilor, manipulând credinţa
oamenilor. Eu chiar cred în Dumnezeu .
_Tu şi sfinţii .Te pomeneşti că o
să ajungi şi tu vreun sfânt.
_N-am cum.
_De ce?
_Am păcătuit.
_Cu nevastă-mea, nu-i aşa?
_Vasile, nu am vrut...
-Dracul te-a pus.
Viaţa omului pe pământ este o
adevărată luptă.
_Da, o luptă cu lumea, cu diavolul
şi cu tine însuţi.Depinde şi de circumstanţele cotidiene.
_O! Da, Ioane! E dificil dacă viata
îţi scoate în acelaşi timp în cale o brunetă, o blondă şi o roşcată. Pe care
s-o alegi? Femeia să fie o compensaţie?
_Mai adineauri ziceai că e o
pacoste, un blestem …. Ce instabil eşti?
Să nu ajungi la concluzia că noi, bărbaţii,
nu suntem perfecţi, avem nişte carenţe, iar femeia a fost creată ca un fel de
compensare. Nu vezi că fără ele nu putem trăi !
Nu ne simţim împliniţi dacă nu avem lânga noi pe cea care o iubim. Asta
e! Nu avem ce face.
_Femeia e o amăgitoare compensaţie.
_Da, dar ne face plăcere să ne
amăgim. Ele ne fac să ne simţim întregi, puternici, inteligenţi. Femeia te face
să simti adâncimea satisfacţiei că ai facut un salt ontologic al fiinţei, salt
împlinit, atunci când o ai în braţe. Ea îţi dă senzaţia că ai pătruns în
misterul universului şi Dumnezeu ţi s-a revelat.
_Tu te lovişi cumva la cap, de incepuşi
aşa să filozofezi? Putem frăţioare să traim foarte bine şi fără ele. Aia e o falsă
satisfacţie care ţine doar câteva minute.
_În zâmbetul ei vezi soarele, luna,
stelele....
_Sau abisul în care o să te prăbuşeşti.
_Ea te face să te simţi împlinit,
mulţumit, satisfăcut...
_Te face să te simţi un idiot.Te pune
să munceşti ca un rob, fiind mereu nemulţumită. Vrea mereu mai mult şi mai
mult. Mereu e nesătulă. Vrea bani mulţi,
excursii la dracu în praznic, să mănânce la restaurant, să se ducă mereu in
club, haine de firmă, parfumuri scumpe şi multe altele .
_Femeia e salvarea noastră !
_-E înrobirea noastră. Ioane,
trezeşte-te! Ceea ce spui tu cu atâta patos e autoiluzionare. Te înşeli, te
minţi singur. Nimeni nu ne salvează, decat noi înşine.
_Se pare că eşti cât pe aci să te înneci
în oceanul de pesimism, în care te zbati. Nu începi să meditezi asupra
zădărniciei tuturor lucrurilor? Ăsta e efectul alcoolului.
_Nu ştii că beţivii şi copiii spun
mereu adevărul?
_ Ca să cunoşti cu adevărat o
femeie trebuie să ai o cunoaştere absolută. Sunt tare greu de cunoscut, în esenţă.
De cele mai multe ori noi le cunoaştem doar corpurile, nu şi sufletele.
_Crezi că pe ele le interesează
sufletul meu? Nici vorbă! Vor bani, bani şi sex.
_Femeia e ca o muzică divină.
_O muzică gălăgioasă, enervantă
care-ţi face viaţa un adevărat iad.
_O muzica suavă care te face să crezi
că ai ajuns în rai şi-l ai în faţa ta pe Dumnezeu.
_Se vede că dragostea te-a prostit
rău de tot. Eşti îndrăgostit, Ioane.
_Ştii de cine.
_Din cate femei sunt în lumea asta,
tu trebuia să te îndrăgosteşti tocmai de nevastă-mea?
_Aşa a vrut destinul.
_Se pare că destinul îşi bate joc
de noi.
_Suntem robi ai lui. Jucăm după cum
ne cântă.
_Da, suntem sclavi şi proşti. Unde
eşti Doamne, de nu ne vezi? Cred că ai alte treburi mult mai importante prin
Univers, nu să asculţi doi beţivi ca
noi. Iartă-ne şi rezolvă-ne problemele!
_Un ateu ca tine se roagă? Ce
minuni face uneori băutura!
_Ioane, esti un mare idiot! Bă, eu sunt ateu, dar sunt mai credincios
decât tine.
_Cum vine asta?
_Îţi explic mâine pe trezie. Acum
culcă-te! Vreau să dorm şi să visez îngeri care mă duc în rai.
In ziua umătoare straturi de lalele în toate
culorile străluceau în lumina blânda a amurgului. Magazinele se închideau, iar
Mariana Cernat trecea prin parcul din centrul Focşanului. Aerul era plăcut, iar
terasele restaurantelor din apropiere erau pline de oameni.
În faţa ei se opreşte un bărbat cu un buchet mare de
trandafiri care o ţintuie cu privirea.
Vădit emoţionat întinde florile
femeii, care se îmbujorase toată şi cu vocea stinsă spune:
_Tu! Nu pot să cred!
_Mariana, dragostea mea! şi o
îmbrăţişează pătimaş.
În apropiere era o frumoasă pădure
care îi îmbia, îi atrăgea ca un magnet . Ţinându-se de mână se afundau tot mai mult în desimea de arbori şi umbre.
Păsările ciripeau şi păreau că se bucură şi ele de frumuseţea acestui amurg de
primăvară. Priveliştea era minunată, aerul era îmbălsămat de arome, iar ei se
plimbau nestingheriţi oprindu-se din când în când pentru a se privi,
dorind fiecare să citeasca in privirea celuilalt vreo slovă sfântă. Se priveau
ca doi adolescenţi cuprinşi de o mare emoţie. Ochii lor spuneau tot . De i-ar
fi observat cineva ar fi simţit acel fior tainic de care erau cuprinşi .
Privirile le erau nesăţioase, de-a
dreptul hipnotice. Se căutau, se adorau,
se îmbrăţişau pătimaş, se înlănţuiau împrăştiind în jurul lor o mireasmă dulce
şi suavă. Sufletele lor dansau pe o muzică cerească, doar de ei auzită. Se
opresc, se aşează unul lângă altul pe trunchiul unui copac căzut. Bărbatul
sărută părul negru, mătăsos, cu miros de flori al Marianei Cernat. Aceasta
ridica ochii ei mari, negrii, senini, care emanau o putere magică, fascinantă . El îi ia
mâinile între ale lui, le sărută cu atâta duioşie, tandreţe, emoţie, încât
obrajii ei se înroşesc ca ai unei copile.
-Cred în iubirea,
în fericirea noastră.....
Vorbea sincer, pasional, emoţionat,
încât din ochii Marianei două lacrimi ca doua bobiţe de rouă încep să se
rostogolească pe obrajii ei frumoşi .
_Am fost însetată de iubirea ta, de
libertate, de cunoaştere . Întotdeauna m-a chinuit dorul de tine, iubirea mea
dragă. Cât te-am iubit şi te iubesc!
Ajunsesem să vorbesc de una singură
cu vântul, apa, cerul,
stelele, pământul, gândindu-mă
mereu la tine . M-am rugat la toţi îngerii să aiba grijă de tine. Mă
rugam firului de iarbă, florii câmpului, pietrelor, stelelor şi lui Dumnezeu
să-ţi vorbeasca despre iubirea din inima mea.
_Te privesc şi nu-mi vine să cred
.. Nu mai mă satur să te ascult, să te privesc. Parcă traiesc un vis.
Îngenunchează în faţa ei înlănţuindu-i
uşor genunchii, tremurând tot de o dorinţă nestăpânită. Ea l-a implorat
să se ridice. A luat-o în braţe ca pe un copil şi s-a aşezat pe iarba crudă,
ţinând-o în braţele lui ca pe o comoară. O cuprinsese cu braţele amândoua în
jurul mijlocului, şi o simţea strângându-se toată la pieptul lui ca un copil.
Amândoi doreau să se topească , devenind
un trup, un suflet şi o inimă.
_Mariana, dragostea mea !şopteşte
sărutându-i patimaş buzele.
_Te iubesc, dragul meu.Datorită ţie
am descoperit adâncimea dragostei, forţa şi focul viu al iubirii .
Îi răspunde încolacindu-şi braţele în jurul gâtului sărutându-l cu lăcomie.... După un timp se
opreşte spunându-i:
_Am vrut să mă abandonez destinului, am vrut să renunţ la
tine, am vrut să mă sacrific pentru o idee, pentru un ideal, dar fara tine,
orice aş fi vrut să fac mi se parea pustiu. Totul părea sterp, fără sens,
în viaţa mea. Oricât încercam să mă mint, să mă amăgesc, era ceva care mereu îmi amintea de tine. Am
încercat din răsputeri să mă detaşez de tot ce e lumesc şi să-mi vindec
sufletul, dar....
Mi-eşti drag! Îmi eşti atât de
drag, şi îi sarută ochii. Ştii, când eram în mijlocul naturii se întâmpla ceva
magic.Îmi închipuiam tot felul de întâmplări, visam cu ochii deschişi că sunt
cu tine, că mă tii ca acum în braţele tale. Oriunde mă duceam aveam impresia că
te zăresc. Priveam o floare, un fluture, o frunză si-n minte îmi venea
numele tău .
_Gândurile tale au fost atât de
puternice, încât vântul le-a purtat pe aripile lui şi mi-a înfăşurat
inima cu ele. Mereu te-am simţit aproape
de mine, de inima, de sufletul meu, chiar dacă între noi erau sute de km.
_Am crezut că activitatea mea din
cadrul sectei mă va ajuta să te uit, dar orice aş fi făcut, totul era zadarnic.
Am încercat să-mi luminez toate ascunzişurile sufletului, să înţeleg ce vreau,
ce-mi doresc de la viaţă. Am fost dezgustată de lume, de prieteni, de
societate, de nesfârşitele suferinţe, gândindu-mă că cel mai bine ar fi să renunţ la plăcerile
acestei lumi şi să duc o viaţă solitară. Lumea cu iluziile ei a început
să mă lase rece, indiferentă, nu mai mă interesa. Dar oricât fugeam, realizam
că nu murisem în interior, chiar daca asta îmi doream,uneori. Vechea mea
pasiune pentru tine din când în când răbufnea în inima mea. Mereu îmi repetam
că trăirea mea în trecut e
degradantă, că trebuie să-mi impun , să
fac un efort supraomenesc să te uit, dar nu am reuşit. Sunt doar un om.
_Toate acestea sunt de domeniul
trecutului. De acum vreau să văd pe faţa ta doar zambet şi fericire. Te ador,
iubirea mea. Acum suntem împreună şi aşa vom fi mereu . Mă simt legat de tine
ca acest brad de pământ, ca soarele de cer....
Cuprinde fata lui în palmele ei şi privindu-l în ochi îi spune:
_Sunt a ta şi numai a ta. Pentru
tine sunt în stare de orice nebunie. Doar ai văzut, nu ?
_Ai renunţa de dragul meu la sectă?
_Am renunţat de mult, dar nu am
vrut să-ţi spun. Am înţeles că era un drum greşit, o rătăcire.
_Nici
nu-ţi închipui cât de fericit mă faci spunându-mi acest lucru. Dacă ai renunţat
la sectă de ce nu te-ai întors acasă?
-Vasile
! Aşteptam să vii să mă iei. Vroiam să
mă doreşti acasă. Cum de ai venit ?
-Am
înţeles într-un târziu cât de mult te iubesc. În dimineaţa asta un prieten din copilărie mi-a zis când ne-am
despărţit : “Nimeni nu are voie să despartă ce Dumnezeu a unit”.