Era prima zi din septembrie a anului 2015. Toamna nu apucase
inca sa ingalbeneasca verdele verii. Afara ploua rece si marunt. Daniel se
simtea obosit ,batran, sfarsit, cu toate ca avea doar 50 de ani. Plimbarile,
calatoriile, marea bucurie a vietii lui, devenisera acum o corvoada. Dupa
impacarea cu Adriana , pentru care acceptase sa faca concediul impreuna, in Egipt, fusese
chemat la Paris pentru a da raportul sefilor. Se intorsese acasa de doua ore.
Epuizat sta in pat cu privirea in tavan, facandu-si in minte bilantul vietii.
Din cand in cand mai lua cate o gura de bere. Era constient ca oboseala data de
boala si de munca peste masura il va dobori intr-o zi. Nu vroia sa cada in
bratele descurajarii, ci mai bine in bratele unei femei.Zambeste ironic,
amintindu-si ultimele intamplari.
Daca unii sunt preocupati sa descopere piatra
filozofala,elixirul vietii sau sa devina mai iluminati , el intotdeauna a fost fascinat
de misterul feminin, dorind sa-l descopere in orice femeie pe care o intalnea.
Femei cunoscuse multe in viata lui, incat le pierduse si numarul.Avea un temperament inflacarat , stia
perfect sa joace rolul indragostitului. Pasiunea care-l cuprindea nu tinea
mult, doar cateva saptamani.Semana cu vantul care fosneste frunzele ruginite
ale zarzarului din fata ferestrei lui. Dupa cateva minute ploaia s-a oprit si
vantul s-a potolit. Asa era si el.Repede se aprindea si tot asa se si
stingea.Iubise vreuna? Nu. Daca ar fi iubit acum nu ar fi singur.
Of! De nu ar exista acea durere sub coasta stanga !De ar
putea sa respire mai bine, dar…
Amintirile il rascolesc, si cele dragi si cele sumbre. Se
simte ametit si setea il chinuie din
nou. Intinde mana si mai ia o cutie de bere. O exaltare il cuprinde si cauta
infrigurat in memorie, ce mai are de facut,cu cine trebuie sa se intalneasca.
Vechii prieteni mai trimiteau din cand in cand cate un mesaj, amintindu-i
vremurile de altadata.Rememora cu o anumita bucurie acele timpuri, acele
discutii uitate.Considera ca omul este o fiinta jucausa care trebuie indrumata.
Toata viata incercase sa ajute oamenii, dar de multe ori era perceput de
subordonati ca fiind autoritar, dur,
ciudat sau neinteles. Daca in tinerete fusese animat de setea de putere, de
faima, de dorinta de a straluci si a fi admirat,acum ajunsese sa-si doreasca cu
orice prêt anonimatul, linistea.Prezentul ii cotropeste gandurile si simtirea
cu violenta, asa ca mai ea alta cutie de bere. Adriana plecase iar, nu a vrut
sa renunte la jobul ei de dragul lui. El sperase sa ramana de data aceasta, dar
nua fost sa fie, nu a reusit s-o convinga , de fapt, nici macar nu a rugat-o sa
ramana.Mereu a fost orgolios si chiar de i-ar fi spus totul ar fi fost in van.
A luptat zadarnic atatia ani sa schimbe
ceea ce nu se poate schimba.Poate acesta este destinul lor.Ea intr-un colt de
lume si el in altul. Intr-o asemenea situatie, singura solutie, daca nevasta nu
vrea sa stea acasa e sa-si gaseasca o
amanta. Internetul e plin de site-uri de socializare, de intalniri… Slava
Domnului, are de unde alege.O sa se orienteze spre cineva de aceeasi varsta,
sa aiba studii superioare, sa fie singura, din acelas oras si daca se poate si
din acelas cartier. Femei usoare, femei disponibile pentru aventuri sunt destule. El o sa-i spuna clar, de la bun
inceput ca nu vrea decat o relatie sexuala si nimic mai mult.
Habar nu avea ce-l astepta ! Nu stia ca materializarea acelui
gand pacatos ii va schimba radical viata.
(Carmen Gigartu Singuraticul-fragment)