Translate

joi, 4 august 2016

Singuraticul

Era prima zi din septembrie a anului 2015. Toamna nu apucase inca sa ingalbeneasca verdele verii. Afara ploua rece si marunt. Daniel se simtea obosit ,batran, sfarsit, cu toate ca avea doar 50 de ani. Plimbarile, calatoriile, marea bucurie a vietii lui, devenisera acum o corvoada. Dupa impacarea cu Adriana , pentru care acceptase sa  faca concediul impreuna, in Egipt, fusese chemat la Paris pentru a da raportul sefilor. Se intorsese acasa de doua ore. Epuizat sta in pat cu privirea in tavan, facandu-si in minte bilantul vietii. Din cand in cand mai lua cate o gura de bere. Era constient ca oboseala data de boala si de munca peste masura il va dobori intr-o zi. Nu vroia sa cada in bratele descurajarii, ci mai bine in bratele unei femei.Zambeste ironic, amintindu-si ultimele intamplari.
Daca unii sunt preocupati sa descopere piatra filozofala,elixirul vietii sau sa devina mai iluminati , el intotdeauna a fost fascinat de misterul feminin, dorind sa-l descopere in orice femeie pe care o intalnea. Femei cunoscuse multe in viata lui, incat le pierduse si  numarul.Avea un temperament inflacarat , stia perfect sa joace rolul indragostitului. Pasiunea care-l cuprindea nu tinea mult, doar cateva saptamani.Semana cu vantul care fosneste frunzele ruginite ale zarzarului din fata ferestrei lui. Dupa cateva minute ploaia s-a oprit si vantul s-a potolit. Asa era si el.Repede se aprindea si tot asa se si stingea.Iubise vreuna? Nu. Daca ar fi iubit acum nu ar fi singur.
Of! De nu ar exista acea durere sub coasta stanga !De ar putea  sa respire mai bine, dar…
Amintirile il rascolesc, si cele dragi si cele sumbre. Se simte ametit si setea  il chinuie din nou. Intinde mana si mai ia o cutie de bere. O exaltare il cuprinde si cauta infrigurat in memorie, ce mai are de facut,cu cine trebuie sa se intalneasca. Vechii prieteni mai trimiteau din cand in cand cate un mesaj, amintindu-i vremurile de altadata.Rememora cu o anumita bucurie acele timpuri, acele discutii uitate.Considera ca omul este o fiinta jucausa care trebuie indrumata. Toata viata incercase sa ajute oamenii, dar de multe ori era perceput de subordonati  ca fiind autoritar, dur, ciudat sau neinteles. Daca in tinerete fusese animat de setea de putere, de faima, de dorinta de a straluci si a fi admirat,acum ajunsese sa-si doreasca cu orice prêt anonimatul, linistea.Prezentul ii cotropeste gandurile si simtirea cu violenta, asa ca mai ea alta cutie de bere. Adriana plecase iar, nu a vrut sa renunte la jobul ei de dragul lui. El sperase sa ramana de data aceasta, dar nua fost sa fie, nu a reusit s-o convinga , de fapt, nici macar nu a rugat-o sa ramana.Mereu a fost orgolios si chiar de i-ar fi spus totul ar fi fost in van. A luptat zadarnic  atatia ani sa schimbe ceea ce nu se poate schimba.Poate acesta este destinul lor.Ea intr-un colt de lume si el in altul. Intr-o asemenea situatie, singura solutie, daca nevasta nu vrea sa stea acasa  e sa-si gaseasca o amanta. Internetul e plin de site-uri de socializare, de intalniri… Slava Domnului, are de unde alege.O sa se orienteze spre cineva de aceeasi varsta, sa aiba studii superioare, sa fie singura, din acelas oras si daca se poate si din acelas cartier. Femei usoare, femei disponibile pentru aventuri  sunt  destule. El o sa-i spuna clar, de la bun inceput ca nu vrea decat o relatie sexuala  si nimic mai mult.
Habar nu avea ce-l astepta ! Nu stia ca materializarea acelui gand pacatos ii va schimba radical viata.
(Carmen Gigartu  Singuraticul-fragment)