joi, 2 februarie 2017

Singuraticul-fragment

Ingandurata si trista batrana sta pe canapeaua neagra din sufragerie. Adriana era cu spatele la ea si ii scria lui Daniel .
"Stiu ca esti un om puternic  si nu ai nevoie de mesajele mele, de incurajari sau de declaratii. Eu cand am avut probleme  doream sa fiu singura, sa am liniste, nu suportam pe nimeni si nimic. De aceea, o sa intru in lumea tacerii . Cum nu te intrebam nimic cand veneai acasa suparat, nici acum nu o sa te mai intreb .Ti-am spus destul de clar cum gandesc si ce doresc, dar fara reciprocitate, dorintele, intentiile  mele sunt egale cu zero.De aceea, cred,  ca timpul le va rezolva pe toate, intr-un fel sau altul. Fara sa vreau , inconstient, am creat niste legaturi profunde intre noi. Mereu visam la tine cand eram trista sau cand aveam vreo broblema. Cand ti-am zis sa tai cordonul acela  care ne leaga, stiam foarte bine ce spun.Mi-am dat seama ca am ajuns dependenta de tine, si nu vreau.  O sa incerc sa-mi educ gandurile, sa nu mai zboare. O sa le tai aripile ca sa nu te mai mangaie. Mereu iti spuneam ca vreau sa ma vindec de tine si nu glumeam , acesta este adevarul. Ceea ce se intampla intre noi nu  e normal si nu este drept, in primul rand, pentru mine.Daca la inceput m-am suparat, acum vreau sa vad partea plina a paharului, din orice situatie. Inteleg! In sfarsit, inteleg  ca ma lupt cu morile de vant.Nu o sa-ti mai scriu pentru ca nu-mi plac reprosurile, nu vreau sa spui vreodata ca eu te-am stresat, influentat sau manipulat.
Esti liber  ca pasarea cerului sa faci ceea ce vrei, ceea ce simti. Din clipa aceasta nu te voi mai agasa cu mesaje si voi incerca  sa dispar definitiv din viata ta, dragul meu sot."
          Cu drag,
Adriana 

Isi sterge lacrimile care i se inodau sub barbie, gandindu-se ca nu trebuie sa se invinovateasca pentru trecut, oricum nu-l poate schimba.Mama se apropie de ea, o priveste bland spunandu-i:
 _In psihologia lui Jung femeia este monogama, iar barbatul este poligam, dornic de cuceriri pentru a-si demonstra potenta.
_Stiu asta, mama.El mereu a fost susceptibil si a avut nevoie sa se simta superior. Am suferit enorm cand am aflat despre cealalta. Suferinta mea emotionala a fost atat de profunda, incat intimitatea s-a evaporat intre noi. Casatoria a fost sinonima cu sfarsitul libertatii? Cred ca asa a perceput-o el.Pentru ca plictiseala si frustrarea sa nu isi faca aparitia  i-am lasat libertate deplina, crezand ca asa este bine. Dar se pare ca acest lucru ne-a instrainat complet. Relatia noastra devenise o rutina plictisitoare. Nu mai constituia sursa de fericire si dezvoltare. Reactiile mele si ale lui erau atat de previzibile. Nu mai  aveam subiecte de conversatie. Nu puteam comunica, nu aveam un dialog, ci un monolog. Ne-am instrainat  mult. Nu dorea sa investim timp si energie in relatia noastra. Totul intre noi s-a alterat. Nu-l interesa ce ganduri, ce vise, ce sentimente am. Nu aveam niciun obiectiv comun, asa ca am plecat, incercand sa-mi rezolv conflictele  in mod pasnic, civilizat. Cand am observat ca stresul ma doboara, am inceput sa lupt  pentru a nu cadea in ghearele  depresiei.Mi-am fixat un scop realist privind realizarea si dezvoltarea mea ca om. Fiind constienta de dependenta mea  emotionala am incercat diverse metode de vindecare.De la exercitii de respiratii care sa ma duca intr-o stare alfa, de relaxare a mintii, la plimbari in aer liber, munca fizica,gradinarit,  lichidarea televizorului, calculatorului, inchiderea telefonului, cititului a unor carti de psihologie, de dezvoltare personala, admirarea naturii , a creatiei. Colegele mele sunt foarte mirate de cum pot sta fara televizor. Le-am explicat ca nu suport sa vad tot timpul lucruri negative si cred ca acel timp pot sa-l folosesc mult mai util, citind o carte sau chiar contempland cerul,soarele, firul ierbii…
Toate aceste lucruri mi-au adus echilibru interior, deturnand mintea de la durerea care ma apasa. Ma  implicam atat de mult in ceea ce faceam, incat  uitam de durere si de mine.Durerea si placerea apar in minte si exita doar acolo.De ceea, cand ne alegem un obiectiv si ne concentram asupra lui cu putere, el va deveni o sursa de bucurie.
Increderea  ca orice se intampla in viata e vointa lui Dumnezeu m-a ajutat si ma ajuta sa trec cu bine peste orice obstacol. Nu-mi fac griji, stiu ca acolo sus e cineva care are grija ca lucrurile sa intre pe un fagas .
 _Probabil ca-i place tare mult sa se joace cu rabdarea, curajul si, mai ales, cu  mintile noastre, la fel cum un scriitor se joaca cu destinele personajelor sale.
_Nu ai de unde sa stii cum gandeste Dumnezeu.
_ Ai dreptate ! Continua! Te ascult.
_Pasiunea mea a devenit cunoasterea, imi place sa explorez teritorii necunoscute. Mergand pe acest drum  am inteles ca lucrurile sunt foarte complicate si poti oricand cadea in plasa fantasmelor, iluziilor.Vreau sa cunosc misterele Universului, dar nu sunt capabila sa-l inteleg pe sotul meu si chiar pe mine, uneori.
_Mai ai  multe de invatat despre natura umana. Pustnicul crestin, inteleptul hindus, samanul indian, isi cautau linistea, pacea in singuratate. In schimb, oamenii obisnuiti, cand au probleme se refugiaza in alcool, distractii, droguri care amortesc mintea  si ii  duc tot mai jos in mocirla.
_Eu m-am orientat spre explorarea realitatii interioare. Sunt o fiinta creata din emotii, ganduri, sentimente, vise,  si nu pot  permite sa fiu folosita, manipulata. Nu sunt un  obiect care nu are vointa proprie si nu stie ce doreste.
_Ce se va intampla in viitor cu voi doi?
_Nu stiu ! Dar orice schimbare am sa o iau ca pe o provocare si nu ca o amenintare. Calitatea vietii mele nu depinde de bunurile materiale, nici de parerile altora, ci de ceea ce cred si simt. Incerc sa privesc totul cu  detasare, fara a fi preocupata de urmarirea  propriilor interese. M-am maturizat, problemele nu mai ma afecteaza ca inainte, nu mai ma plang si nici iluzii nu mai am.
Totusi, as vrea ca din aceasta adversitate sa iasa un lucru bun, care sa ne ajute pe amandoi sa evoluam, sa puteam crea ordine in haosul nostru  existential, fiind constienti de unicitatea  si de limitarile noastre.
Las viata si destinele noastre in mana lui Dumnezeu, sa hotarasca ce  este mai bine pentru noi.

 (Carmen Gigartu Singuraticul)

Niciun comentariu: