Ingandurata si trista batrana sta pe canapeaua neagra din sufragerie. Adriana era cu spatele la ea si ii scria lui Daniel .
"Stiu ca esti un om
puternic si nu ai nevoie de mesajele mele, de incurajari sau de
declaratii. Eu cand am avut probleme doream sa fiu singura, sa am
liniste, nu suportam pe nimeni si nimic. De aceea, o sa intru in lumea tacerii
. Cum nu te intrebam nimic cand veneai acasa suparat, nici acum nu o sa te mai
intreb .Ti-am spus destul de clar cum gandesc si ce doresc, dar fara
reciprocitate, dorintele, intentiile mele sunt egale cu zero.De aceea,
cred, ca timpul le va rezolva pe toate, intr-un fel sau altul. Fara sa
vreau , inconstient, am creat niste legaturi profunde intre noi. Mereu visam la
tine cand eram trista sau cand aveam vreo broblema. Cand ti-am zis sa tai
cordonul acela care ne leaga, stiam
foarte bine ce spun.Mi-am dat seama ca am ajuns dependenta de tine, si nu
vreau. O sa incerc sa-mi educ gandurile, sa nu mai zboare. O sa le tai
aripile ca sa nu te mai mangaie. Mereu iti spuneam ca vreau sa ma vindec de
tine si nu glumeam , acesta este adevarul. Ceea ce se intampla intre noi nu
e normal si nu este drept, in primul rand, pentru mine.Daca la inceput
m-am suparat, acum vreau sa vad partea plina a paharului, din orice situatie.
Inteleg! In sfarsit, inteleg ca ma lupt cu morile de vant.Nu o sa-ti mai
scriu pentru ca nu-mi plac reprosurile, nu vreau sa spui vreodata ca eu te-am
stresat, influentat sau manipulat.
Esti liber ca
pasarea cerului sa faci ceea ce vrei, ceea ce simti. Din clipa aceasta nu te
voi mai agasa cu mesaje si voi incerca sa dispar definitiv din viata ta,
dragul meu sot."
Cu drag,
Adriana
Isi sterge lacrimile
care i se inodau sub barbie, gandindu-se ca nu trebuie sa se invinovateasca
pentru trecut, oricum nu-l poate schimba.Mama se apropie de ea, o priveste
bland spunandu-i:
_In psihologia lui Jung femeia este monogama,
iar barbatul este poligam, dornic de cuceriri pentru a-si demonstra potenta.
_Stiu asta, mama.El
mereu a fost susceptibil si a avut nevoie sa se simta superior. Am suferit
enorm cand am aflat despre cealalta. Suferinta mea emotionala a fost atat de
profunda, incat intimitatea s-a evaporat intre noi. Casatoria a fost sinonima
cu sfarsitul libertatii? Cred ca asa a perceput-o el.Pentru ca plictiseala si
frustrarea sa nu isi faca aparitia i-am
lasat libertate deplina, crezand ca asa este bine. Dar se pare ca acest lucru
ne-a instrainat complet. Relatia noastra devenise o rutina plictisitoare. Nu
mai constituia sursa de fericire si dezvoltare. Reactiile mele si ale lui erau
atat de previzibile. Nu mai aveam
subiecte de conversatie. Nu puteam comunica, nu aveam un dialog, ci un monolog.
Ne-am instrainat mult. Nu dorea sa
investim timp si energie in relatia noastra. Totul intre noi s-a alterat. Nu-l
interesa ce ganduri, ce vise, ce sentimente am. Nu aveam niciun obiectiv comun,
asa ca am plecat, incercand sa-mi rezolv conflictele in mod pasnic, civilizat. Cand am observat ca stresul
ma doboara, am inceput sa lupt pentru a
nu cadea in ghearele depresiei.Mi-am
fixat un scop realist privind realizarea si dezvoltarea mea ca om. Fiind
constienta de dependenta mea emotionala
am incercat diverse metode de vindecare.De la exercitii de respiratii care sa
ma duca intr-o stare alfa, de relaxare a mintii, la plimbari in aer liber,
munca fizica,gradinarit, lichidarea televizorului,
calculatorului, inchiderea telefonului, cititului a unor carti de psihologie,
de dezvoltare personala, admirarea naturii , a creatiei. Colegele mele sunt
foarte mirate de cum pot sta fara televizor. Le-am explicat ca nu suport sa vad
tot timpul lucruri negative si cred ca acel timp pot sa-l folosesc mult mai
util, citind o carte sau chiar contempland cerul,soarele, firul ierbii…
Toate aceste lucruri mi-au
adus echilibru interior, deturnand mintea de la durerea care ma apasa. Ma implicam atat de mult in ceea ce faceam,
incat uitam de durere si de mine.Durerea
si placerea apar in minte si exita doar acolo.De ceea, cand ne alegem un
obiectiv si ne concentram asupra lui cu putere, el va deveni o sursa de
bucurie.
Increderea ca orice se intampla in viata e vointa lui
Dumnezeu m-a ajutat si ma ajuta sa trec cu bine peste orice obstacol. Nu-mi fac
griji, stiu ca acolo sus e cineva care are grija ca lucrurile sa intre pe un
fagas .
_Probabil ca-i place tare mult sa se joace cu
rabdarea, curajul si, mai ales, cu
mintile noastre, la fel cum un scriitor se joaca cu destinele
personajelor sale.
_Nu ai de unde sa stii cum
gandeste Dumnezeu.
_ Ai dreptate !
Continua! Te ascult.
_Pasiunea mea a devenit
cunoasterea, imi place sa explorez teritorii necunoscute. Mergand pe acest
drum am inteles ca lucrurile sunt foarte
complicate si poti oricand cadea in plasa fantasmelor, iluziilor.Vreau sa
cunosc misterele Universului, dar nu sunt capabila sa-l inteleg pe sotul meu si
chiar pe mine, uneori.
_Mai ai multe de invatat despre natura umana. Pustnicul
crestin, inteleptul hindus, samanul indian, isi cautau linistea, pacea in
singuratate. In schimb, oamenii obisnuiti, cand au probleme se refugiaza in
alcool, distractii, droguri care amortesc mintea si ii duc tot mai jos in mocirla.
_Eu m-am orientat spre
explorarea realitatii interioare. Sunt o fiinta creata din emotii, ganduri,
sentimente, vise, si nu pot permite sa fiu folosita, manipulata. Nu sunt
un obiect care nu are vointa proprie si
nu stie ce doreste.
_Ce se va intampla in
viitor cu voi doi?
_Nu stiu ! Dar orice
schimbare am sa o iau ca pe o provocare si nu ca o amenintare. Calitatea vietii
mele nu depinde de bunurile materiale, nici de parerile altora, ci de ceea ce
cred si simt. Incerc sa privesc totul cu
detasare, fara a fi preocupata de urmarirea propriilor interese. M-am maturizat,
problemele nu mai ma afecteaza ca inainte, nu mai ma plang si nici iluzii nu
mai am.
Totusi, as vrea ca din
aceasta adversitate sa iasa un lucru bun, care sa ne ajute pe amandoi sa
evoluam, sa puteam crea ordine in haosul nostru existential, fiind constienti de unicitatea si de limitarile noastre.
Las viata si destinele
noastre in mana lui Dumnezeu, sa hotarasca ce
este mai bine pentru noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu