INOCENTA

Era o zi frumoasă de aprilie. Soarele îşi trimitea razele sale binecuvântate asupra pământului, iar copilul sta cu capul în poala bunicii, sub bătrânul măr din curte. 

  

Cu privirile pierdute printre crengile înflorite, urmărind câte un nor pufos care se zbenguia pe altarul azuriu al cerului, întreabă: 

  

_Bunico, cum arată Dumnezeu? 

  

_Dumnezeu arată la fel ca noi. E îmbrăcat cu o haină albă ca a norului pe care-l priveşti şi are părul lung şi alb ca neaua. Din fiecare şuviţă de păr izvorăşte căte un izvor: izvorul speranţei, frumuseţii, curajului, adevărului, iertării, înţelepciunii, iubirii…. 

  

_Ce multe izvoare are Dumnezeu, bunico! 

  

_Da, Dumnezeu este Tatăl tuturor izvoarelor. Din el izvorăsc: înţelepciunea, adevărul, frumosul, iubirea şi armonia. Faţa Lui străluceşte mai puternic decât soarele, iar din inimă radiază o infinitate de raze ale iubirii pe care le trimite în întreg universul. Când îşi mişcă capul se nasc puzderii de stele, planete şi galaxii. Braţele şi picioarele sunt tot de lumină. 

  

Cei care l-au văzut în toată splendoarea Sa spun că arată ca un soare cu patru braţe luminoase, ca o cruce de lumină, cu o infinitate de raze ce sunt înconjurate de un curcubeu minunat, nemaivăzut, un curcubeu al splendorilor divine. 

  

_Ce frumos e Dumnezeu! Bunico, Dumnezeu ne lasă să ne îmbăiem în izvoarele sale? 

  

_Dumnezeu asta doreşte, dragul bunicii. Vrei să te duci să uzi muşcata, cred că îi este sete. 

  

Copilul se ridică şi aleargă cu găletuşa lui plina cu apă, indreptăndu-se spre floare. Când a ajuns lângă ea îi spune : 

  

_Ce frumoasă eşti floricico! Mă laşi să-ţi dau un pupic? De ce tremuri? Nu te speria! Am venit să-ţi aduc apă. Bunica a zis că îţi este sete. 

  

_Da, sunt însetată de iubirea Lui. 

  

_De cine? 

  

_Nu -L cunoşti? Îl cunosc picăturile de ploaie, fulgii de nea, stelele, luna, soarele, păsările, jivinele pădurii, copacii, muntele, izvoarele.....Oamenii îl stiu mai puţin... 

  

_Ştiu, tu vorbeşti despre Dumnezeu! Ce de flori ai! 

  

_Da, m-am gătit pentru El. 

  

_Eşti atât de frumoasă ! Te iubesc, floricico! 

  

_Şi eu te iubesc, pui de om. 

  

Aleargă spre bunica fericit, spunandu-i: 

  

_Bunico, vreau să mă găteşti pentru Domnul. 

  

_Dacă vrei să te găteşti pentru Domnul, atunci trebuie să te îmbraci cu hainele credinţei, să te încingi cu brâul dragostei, capul să-l acoperi cu vălul iubirii presărat cu steluţele adevărului, dreptăţii, bunătăţii, iertării şi speranţei, iar în picioare să-ţi pui pantofii curajului. 

  

_Dacă o să mă îmbrac aşa cum spui tu, o să fiu frumos ca floricica? 

  

_Dragul bunicii, toţi copiii sunt frumoşi ca florile, ca floricica ta