Imi spunea

Ma privea in ochi si-mi spunea: Stii, uneori am senzatia ca traiesc intr-o lume stranie, straina, pe care nu reusesc sa o inteleg. Am devenit un singuratic care innoata printre miile de ganduri, in acest ocean al vietii.

Viata e tare ciudata si imprevizibila!

Nu mai sunt sigur de nimic. Simt ca pasesc pe nisipuri miscatoare, iar sufletu-mi este chinuit de un dor  nebun de cunoastere, dorind sa fac o schimbare radicala . Iubesc simplitatea, libertatea, natura si omul cu sufletul deschis, sincer, frumos. Imi plac oamenii senini, zambitori, luminosi cu suflet de copil. Imi sunt dragi acei oameni a caror bunatate si iubire li se citeste pe chip.

Cand decapitezi invidia,egoismul, rautatea din interiorul tau, ajungi sa doresti fericirea tuturor oamenilor, uitand chiar si de tine.Viata m-a invatat ca mai mare-i bucuria cand  daruiesc decat sa primesc. Am aflat din propria-mi  experienta  cat de puternic este cuvantul. Cu un singur cuvant poti sa distrugi un suflet sau poti sa-l vindeci . Am invatat sa daruiesc tot ce am mai bun in mine  si sa nu-mi doresc nimic altceva, decat sanatate.

In urma unei intamplari nefericite, care m-a marcat profund, am observat ca orgoliu transforma oamenii in brute, fiare, demoni. De atunci au trecut trei ani si s-au intamplat multe. Am invatat sa raspund  urii, batjocorii cu dragoste . I-am iertat si ajutat  pe cei care m-au ranit  si tradat, pentru ca fara sa stie mi-au facut un mare bine, ajutandu-ma ca eu, cel vechi, sa nu mai fiu. Azi sunt un alt om. Durerea  prea puternica a sufletului m-a invatat sa  ma detasez de tot ce-mi provoaca suferinta sau dependenta. Am inteles ca trebuie sa arunc la gunoi resentimentele, acuzatiile, criticile care-mi alimentau suferinta, otravindu-mi fiinta.

Are vreun sens sa ma victimizez? Imi foloseste la ceva? Nu. Nu am nevoie de aprobarea sau recunoasterea  cuiva.  Eu sunt eu, la fel cum tu esti tu.

 Fiecare om este un unicat, in care Dumnezeu si-a pus amprenta. Din nefericire, nu de putine ori se intampla sa uitam de El si de scanteiuta de lumina  din interiorul nostru, pe care ne-a daruit-o.

 Iti mai amintesti? Azi e ziua Adevarului, asa am numit-o atunci. Nu-ti doresc sa ai parte vreodata de o astfel de experienta. Nu vreau sa treaca nimeni prin ceea ce am trecut eu.Chiar daca nu o sa ne mai vedem , in fiecare an, pana o sa mor, o sa-ti trimit cate un mesaj de multumire. Multumesc! Multumesc, pentru tot! Si multumesc si vietii ca mi-a descoperit adevarul. Timid, cu pasi marunti, am incercat si incerc sa  las un semn in urma mea, chiar daca pe unii ii enerveaza semnele mele. Nu pot renunta la ele pentru ca in mine exista un mare dor de cer, de Dumnezeu. Mi-e dor de El, de lumina, de puritate. Sunt doar un simplu trecator. Azi exist, dar maine s-ar putea sa nu mai fiu. Atunci  am inteles ca oricat ai vrea, oricat ai lupta  si ai iubi nu poti schimba pe nimeni, ci doar pe tine insuti.  Am mai invatat ca iubirea inseamna sustinere, prietenie, respect, onestitate si acceptare neconditionata.

Priveste! Ce frumosi sunt  pomii ! As vrea sa fiu un copac si sa-mi intind crengile spre cer. As vrea sa fiu un fir de iarba indragostit de soare . As vrea sa fiu o picatura de ploaie care saruta pamantul.As vrea sa fiu o pasare care zboara spre inaltimile azurii. As vrea sa fiu o piatra care opreste suvoiul gandurilor.

As vrea, dar sunt doar un firicel de praf purtat in deriva de valurile vietii.

(Imi spunea- Carmen Gigartu)