RÂZI COPILE !   

   

Râzi copile, cerului care te iubeşte    

şi pământului ce te hrăneşte!    

Râzi soarelui ce te îmbrăţişează cu lumina sa    

şi florilor care se bucură de gingăşia ta!    

Râzi vântului ce adie    

şi mâinilor ce te mângâie!    

Râzi ploii ce te sărută    

şi pietrei ce stă tăcută!    

Râzi Universului ce te cheamă    

şi iubitei tale mamă!    

Râzi îngerilor care te ocrotesc    

şi oamenilor ce te îndrăgesc!    

Râzi pomilor, apei    

focului şi ierbii!    

Râzi munţilor şi mărilor    

oceanelor şi stelelor!    

Râzi, Minune, vieţii!    

Râsul tău aduce lumină    

şi fericire divină.  

  

FECIOARA MARIA  

  

Cea mai minunată floare  

plină de candoare,  

Din cer si de pe pământ  

ce o port,cu drag în gând.  

Cel mai minunat mărgăritar  

Al cerului mare dar.  

Soare şi lună   

a creştinilor cunună.  

Minune a minunilor  

salvare a oamenilor.  

lumină, bucurie,  

speranţă, armonie  

vindecare şi iubire  

eşti, Fecioară Marie.  

  

ZÂNA –ZÂNELOR  

  

Când te-am zărit prima oară  

eram un copil ce privea o comoară.  

Stelele îţi străluceau în păr  

o zână din poveşti descopăr.  

În braţe ţineai un prunc, un giuvaier  

ce mă făcea să cutreier  

prin poveştile bunicului  

spuse la umbra nucului.  

Inima era mirată  

de fumoasa din troiţă reprezentată.  

Pe umeri soarele şi luna străluceau  

iar pe mine toate mă uimeau.  

Am stat mult si m-am gândit,  

era ceva inedit.  

În pădure cânta cucu  

şi am dat fuga la bunicu,  

fericit că am întâlnit Zăna-Zânelor  

din poveştile bătrânelor.  

Bunicul a lăcrimat,  

o icoană mi-a arătat  

şî mi -a explicat:  

“Fecioara e lumina  

ce aduce mântuirea  

şi salvează omenirea,  

prin Fiul său iubit   

ce pentru noi s-a jertfit.”  

  

FECIOARA  

  

Atât de pură!  

Eşti o floare învelită în purpură.  

Îngerii te-au vegheat  

şi stelele au înconjurat  

al tău brâu minunat.  

Atât de frumoasă!  

A cerului crăiasă.  

Soarele s-a coborât în braţele tale  

împrăştiind în lume razele  

iertării, iubirii şi speranţei,  

salvându-ne de vălul ignoranţei  

Atât de minunată!  

O! Tu, Fecioară binecuvântată!  

Roagă-te pentru omenire   

şi salveaz-o de la pieire  

O! Atât de gingaşă!  

Alungă a lumii răutate trufaşă.  

Seamănă iubire şi credinţă pe Pământ  

cu Tine facem legământ.  

Apără acest pământ!  

  

DORUL  

  

Un dor greu mă apasă  

De adevărata casă.  

Mă simt gol şi pustiit  

cu sufletul îmbătrânit.  

Materia greu apasă  

în lumea asta întunecoasă.  

Zi de zi răul se măreşte  

şi pe oameni amăgeşte.  

Voi, îngeri, aţi vrea să ne apăraţi  

cu aripile voastre să ne protejaţi.  

Dar, alegerea e a omului,  

aşa e legea Domnului.  

Aripile voastre dantelate  

îmi furară un zâmbet,  

uitând de toate.  

Spre lumină mă purtară  

amintindu-mi ce eram odinioară,  

o petală de floare   

în palmele Tale.  

Spre Tine aş vrea să zbor,  

aici sunt doar un călător.  

  

Omule!  

  

Ştiu că viaţa-i grea  

şi lumea e rea,  

caută pădurea  

unde să-ţi găseşti liniştea.  

Ascultă o păsărea  

Ce –ţi va cânta.  

Omule, nu dispera!  

spre cer îndreaptă privirea ta  

şi Măicuţa Sfântă te va ajuta.  

Ai încredere în Ea  

mereu te va proteja  

şi răul nu se va apropia.  

Omule, nu uita!  

Spre cer îndreaptă privirea ta  

şi Măicuţa Sfântă te va salva.  

  

Firul de lumină  

  

Am zărit un fir de lumină  

din cer coborîtor  

ce mi-a cuprins inima  

şi aş vrea să zbor  

spre înăltimile azurii  

cu ai Tăi copii.  

Magia cosmosului mă cuprinde  

în mine e un copil ce râde  

munţilor şi văilor  

brazilor şi florilor  

Vrea să ne jucăm,  

printre nori să zburdăm.  

Cuvintele la horă să le luăm  

şi în rotiri dervişe să ne amuzăm.  

Firul de lumină se unduieşte  

privind la el cum creşte,  

zâmbindu-mi ştrengăreşte.  

Alerg să-l prind  

să mă ducă pe a mea stea,  

tare dor îmi e de ea.  

  

Măicuţa Sfântă  

  

Minune adorată  

de milenii aşteptată,  

ce ne-ai dăruit Mântuitor  

de materie eliberator.  

La tine venim  

cei ce te iubim  

şi inima-ţi dăruim.  

Iubirea ce ne-o porţi  

e ştiută de toţi,  

sufletele întinerii  

şi inimile cucerii.  

Lumina mea!  

Te rog, nu ne uita!  

Spre Tine braţele ridic  

 viaţa ţi-o dedic,  

rugându-te să ne luminezi  

mereu să ne veghezi,  

sufletele să le înviezi.  

În inimi sădeşte iubire,  

pe Pământ adu armonie  

şi pace pe vecie.  

  

Ştii?  

  

A scrie poezie  

nu-mi prea stă în fire.  

Poate o muză,  

puţin confuză,  

să se apropie de mine  

şi să-mi şoptească: Vine !  

Izvorul nesfârşit  

de milenii făgăduit,  

urmaşilor ce vin  

cu gând senin.  

Dăruindu-le armonie  

şi pace pe vecie.  

Primăvară şi soare  

lumină şi candoare.  

Îngerii vor apărea  

Şi ne vor întreba:  

Omule,ştii că vii din stele?  

aici, pe Pământ, ai uitat de ele.  

Când ai să pleci  

bucuros o să te întorci,  

la sorii îndepărtaţi  

şi la ai tăi fraţi.  

Ce te aşteaptă în soare  

pregătiţi de sărbătoare,  

pentru al lor frate rătăcit  

ce pe pământ a fost amăgit,  

de lume, faimă, aur şi de bani.  

Neştiind, sărmanul, că toate sunt în van.  

  

Carmen Gigartu