INTALNIREA

    

                                    INTALNIREA

                                   Capitolul VIII

După câteva luni Ioan Panait şi Vasile Cernat coborau scările ce duceau într-un bar. Muzica se revărsa în cascade .

_Să bem o cafea, zice Vasile.

S-au aşezat la o masă şi au comandat.

-Ioane, tu nu îmbătrâneşti deloc?

-Multumesc, şi tu arăţi binişor. Văd că nu ai rămas cu sechele în urma accidentului.

-Mă simt excelent. Sunt fericit, iubesc  şi sunt iubit. Dar ce e cu tine prin Piteşti?

Ioan învartea linguriţa în ceaşca cu cafea , şi-l priveşte pe Vasile în ochi, spunandu-i:

-O caut pe sotia ta.

-Pe Mariana? Să nu-mi spui că şi tu faci parte din secta aia.

-Nu, eu nu fac parte din nicio sectă . Vreau să o întâlnesc pe  Mariana.

-Şi eu care credeam că vrei  să vorbim, să ne amintim de ale tinereţilor valuri..

_Vasile, eu sunt un om sincer şi direct. Am venit aici, fiindcă o iubesc pe Mariana.

_Poftim? Cred că nu am înţeles !

-Ai inţeles. O iubesc pe soţia  ta si trebuie s- o găsesc. O iubesc de mult timp, dar viaţa a trecut ca un tăvălug, fără milă şi fără oprire,  împiedicându-ne să fim împreună.

- Nu. Nu pot să cred ce aud! Tu cu nevastă-mea?! Să nu-mi spui că ea este femeia despre care-mi povesteai că nu poţi s-o uiţi, când erai căsătorit cu Esthera!

_Da, ea era.

-Eşti un ticălos, Ioane! Un mare  mizerabil! Mă iscodeai mereu pe net, iar eu ca un prost îţi spuneam tot. Nu pot să cred că voi doi ...............

-Uşurel, calmează-te ! Deci, eu sunt un ticalos şi un mizerabil.  Dar tu, Vasile, cum eşti?

-Hai, spune-mi! Tu eşti un sfânt, nu-i aşa? Ţi-ai înşelat de atâtea ori nevasta, doar te-ai lăudat la mine cu aventurile tale. Ai mers până acolo, încât ai vrut să o părăseşti pentru  acea farmacistă care-ţi luase minţile. Ce mai conta nevasta sau copilul, când sangele îţi fierbea în vene. De câte ori ai sunat-o de la Paris pe Mariana, dar pe cealaltă? Noroc că femeiuşca  de 26 ani a găsit un pescar cu portofelul plin şi ţi-a dat papucii.

-Atunci am trecut printr-o criză.

-Şi acum tot printr-o criză treci? Asta are tot 26 de ani ca farmacista brună. Multe, multe aventuri ai avut, Vasile. tu le ştii mult mai bine decât mine şi nu are sens să  le mai enumăr . Frumoasă aventura de la mare! Cunoşti o tipă pe plajă şi o duci imediat în dormitor.

-Nu-mi amintesc să-ţi fi povestit despre ....

-Mi-a povestit Crina . Şi la ea te-ai lăudat cu amorurile tale.

-O urăsc pe ticăloasa asta! Nu vreau să-i  pronunţi numele.

-Înţeleg. O urăşti fiindcă  a fost singura care ţi-a arătat adevărul. Ea  a descoperit demonul din tine.

A văzut că ai o galerie întreagă cu pozele  femeilor pe care le-ai avut, că faci bani din promovarea site-urilor pentru adulţi, că-ţi pierzi timpul pe net căutând femei uşoare ca să-ţi satisfaci poftele perverse. E adevărat că cine se aseamănă se adună. Acum ţi-ai găsit şi tu sufletul pereche.Trebuie să  recunosc că vă potriviţi de minune. Amândoi sunteţi perverşi şi ahtiaţi după sex.

-Numai sunt cu prietena scriitoarei. A găsit un covrigar italian care o satisface mai bine. Dar nu cred că o să stea mult timp nici cu ăsta.

-Ştiu că o să mă urăşti, dar nu-mi pasă. Trebuie să-ţi spun ceea ce gândesc despre tine.

Te-ai alăturat celor care spun că Dumnezeu există doar în imaginaţia oamenilor slabi. Ai atacat cu patos de nenumărate ori creştinismul, în special ortodoxia. Sper să te ierte Dumnezeu, că nu şti ce faci. Întunericul ţi-a luat minţile şi te-a transformat într-o marionetă  a lui. Am văzut cum ai batjocorit valorile şi principiile creştine şi cum ţi-ai făcut idoli din lumea asta bolnavă. Ridici în slăvi aşa zisi mari maeştri, care în realitate sunt monştri, violatori de copii. Pui pe piedestaluri femei uşoare şi le cerşeşti prietenia, iubirea, afirmând în gura mare că te simţi onorat, măgulit că eşti amicul lor. Eşti fericit că te-au primit şi pe tine la orgiile lor în cinstea diavolului.

Te-ai alăturat acelora care urăsc moralitatea, credinţa, adevărul şi acest pământ. Te-ai însoţit cu adepţii întunericului, plăcerilor, destrăbălărilor. Oraşul, anturajul te-a stricat. Nu mai ai nimic sfânt în tine. Nu mai ai onoare, nu mai ai demnitate, nu mai ai coloană vertebrală. Ai devenit slugarnic, servil, cerşetor, pentru a intra în graţiile cocotelor.

Păcat!  Ai fost un înger, dar ai devenit un diavol.

O urăşti pe Crina, iar acum o să mă urăşti şi pe mine. Te-ai lăudat la mine ca e nebună după  tine. Ea a  fost obsedată de diavolul care sălăşuieşte în tine.  A insistat atât de mult, dorind să-l exorcizeze pe cel care te comandă, care te conduce, care te chinue, care te distruge. Alegerea a fost a ta. Tu ai ales, iar ea s-a resemnat. A acceptat alegerea ta şi s-a declarat învinsă.

Păcat,Vasile! Singur ţi-ai vândut sufletul. Ce e iubirea pentru tine? Ce înţelegi tu prin iubire?

Nu, nu trebuie să-mi răspunzi, fiindcă am văzut cum o percepi .

Întâlniri, atingeri, dorinţe, plăceri şi sex cât mai mult...Numai că nimic din acestea nu înseamnă iubire. O să mă rog pentru tine  ca să cunoşti adevărata iubire.

-Ioane, tu ai devenit fanatic religios.  Mă, eşti tare prost! Mai bine ai merge diseară cu mine la clubul scriitoarei şi te-ai simţii şi tu bine. Tu eşti frustrat rău de tot. După o partidă bună de amor să vezi că o să gândeşti altfel. Păi, la ce trăieşti pe pământ? Aia nu, aia nu, aia nu ! Mai scuteşte-mă cu predicile tale! Trebuia să te faci preot şi nu fermier. Auzi, dar unde te-ai întâlnit  cu Mariana?

-În India, când a fost la congres. M-am îndrăgostit după ce mi-ai arătat  pozele .

-Şi până atunci nu v-aţi văzut?

-Nu, dar ştiam totul despre ea de la tine.

-Am fost un mare dobitoc! De ce ţi-am povestit viaţa mea? Rău am făcut.

_-Orice rău e spre bine. Tu oricum nu o iubeai şi mereu o înşelai.

_-Nu pot să cred că sfânta Mariana m-a înşelat! Nu pot să cred că tu, prietenul meu din copilărie mi-ai făcut asta ! Eşti un trădător!

_Calmează-te! Acum vorbeşte orgoliu rănit din tine. Nu am crezut că o sa te afecteze acest lucru.Vasile, înţelege !  M-am îndrăgostit  nebuneşte de ea. Ştii, atunci când cineva îţi intră în inimă nu-l mai poţi scoate oricât ai vrea. Chiar dacă raţiunea îţi spune că greşeşti, inima nu ascultă, face doar ce vrea ea. Nu te mai frământa atât!

Asta e! O iubesc!  În India hotărâsem să ne căsătorim, dar ai avut tu accidentul şi ne-ai dat planurile peste cap. Conştiinţa m-a împiedicat să.....

_-Simt nevoia  să beau ceva tare.

_Comand acum.

Cernat  bea pahar după pahar uitându-se când la Ioan când în tavan.

-Vasile, bea mai puţin că nu or să te mai ţină picioarele.

_-Beau în cinstea ta Ioane, că m-ai trădat!  Cel mai bun prieten !  Esti un mizerabil, Ioane! Mi-ai luat nevasta, ticălosule!

-Hai, nu  te mai plânge atât ! Nu ţi-am luat-o, încă.  Poate-mi spui tu unde pot să o găsesc. Te rog, dă-mi adresa !

_ Ai mare gijă! Ea pune pe primul loc pe Prometeu. Şi-ar da şi viaţa pentru Dumnezeul ei. E fanatică rău de tot. Dar să ştii că vă  potriviţi al naibii de bine. Numai că ea crede în Lucifer salvatorul şi tu crezi în Iisus Mântuitorul. Ha,ha,ha! Dumnezeii voştri sunt duşmani de moarte. Cum o să vă înţelegeţi voi doi, porumbeilor?

-Te-ai îmbătat!

-Ei, şi? Mai bine vezi cum rezolvi  problema cu zeii? Nu e mai bine de mine că nu cred în nimic?

Vezi, că o sa trebuiască să faci mult sex ca să o trezeşti pe mama kundalini. Ha,ha,ha!  Oamenii se înţelepţesc, doar când e trezit şarpele ăla care stă încolăcit pe coccis. Şi ca să-l trezeşti trebuie multă, multă, multă  muncă, frate.

 Aşa că bea frăţioare, ca să te întăreşti, să o poţi ridica pe mama kundalini. Ha,ha,ha.!

Vai de capul tău, Ioane! Habar nu ai în ce dracu ai intrat.! Or să te devoreze sectanţii ăia dacă  încerci s-o scoti pe Mariana din sectă..

-Pe tine te-au ameninţat?

_Mai bine tac. Omul la beţie spune tot.

_Deci, te-au ameninţat. A avut dreptate Crina, când mi-a spus că sunt periculoşi.

_Te-am rugat să nu-i mai pomeneşti numele.  Am devenit alergic  la numele ăsta. Doamne, cât o urasc! Cât o urăsc!

_ Chiar o urăşti atât de tare?

_În viaţa mea nu am urât pe cineva, ca pe femeia asta.

_Când mă gândesc că ea a avut întotdeauna o slăbiciune pentru tine...

_Ioane, m-a îmbolnăvit, nebuna asta!

-Cum? Mi-a zis că nu te-a mai văzut de când eraţi adolescenţi.

_Aşa e. Ne-am întâlnit virtual, nu în realitate.

-Pe net?

_Da, şi a devenit obsedată de mine. M-a criticat,  m-a făcut în toate felurile. M-a făcut ca pe dracu, că nu o scot pe nevastă-mea de acolo. E şi Crina fanatică, tot ca tine. Dar tu crezi că mie mi-a convenit că ea s-a dus la sectanţii ăia? Nu. Dar nu am avut ce să-i fac. Nenorociţii ăştia parcă i-au spălat creierul, nu alceva. Nu m-am mai putut înţelege cu ea sub nicio formă. Iar pe altă parte, Crina mă bătea la cap că nu fac nimic. Aşa femeie cicălitoare, nu am văzut! Mă toca într-una,  de-mi venea să-mi iau câmpii. Tot timpul  femeia asta a fost ca un junghi în coaste, ca un ghimpe care te înţeapă, când îţi este lumea mai dragă. M-a îmbolnăvit de nervi. Toata ziua taca,taca, ca o moară stricată.

_Ce-ţi zicea?

-Câte şi mai câte. Că o să ajung în iad, că umblu după mândre,  în loc să am grijă de Mariana....

-Erau neadevăruri ce-ţi spunea?

_Hm! Orice bărbat se mai uită şi-n ograda altuia. Tu vorbeşti, Ioane? Tu, care te-ai uitat după nevastă-mea?

_Crina o fi vrut sa te aducă pe calea cea bună şi de aceea te bătea la cap. Aşa face şi Marina, soră-mea cu mine.

_Ioane, îţi spun sincer:  cred că e nebună. Un om normal ar tăcea, dar ea nimic. Îi dă înainte.

_Poate te iubeşte, Vasile.

_O urăsc de moarte! De-ar fi singura femeie din lumea asta şi tot nu m-aş uita la ea. Aş strânge-o de gât. Da, asta aş face, dacă ar fi în faţa mea. Nemernica!

_Eu tot nu prea înţeleg ura asta a ta. Vasile, ura la fel ca iubirea te leagă cu fire nevăzute de omul respectiv. Dacă vrei să te eliberezi de Crina şi de ură trebuie să o ignori.

_Păi o ignor, dar degeaba.

-Complicat. Trebuie să stai de vorba cu un psiholog.

_Ce psiholog! Ce să-mi spună? Nu o suport şi gata. Să o ia dracu ! Câte mi-a făcut!

_Ce ţi-a făcut?

_Multe. S-a umplut paharul.

O fi făcând şi asta parte din vreo sectă. La un moment dat apăruse pe blogul ei poza unui preot care face parte dintr-o grupare din asta extremistă.

_Stai liniştit, mi-a povestit Crina cum a fost. Individul vroia să o atragă, să o manipuleze, dar cum ea le are cu căutarile pe net, a descoperit cine era  şi ce vroia individul. Nu e chiar aşa de naivă, cum crezi. Nu face parte din nicio sectă . Am vorbit cu ea săptămâna trecută.

_Cum arată?

_Bine. Seamănă cu  Venus a lui Botticelli. Puţin mai slabă .

_Ai avut o aventură cu ea?

_Nu. Ce-ţi veni? Nici prin cap nu mi-a trecut aşa ceva. Eu o iubesc pe Mariana şi sunt împotriva aventurilor.

Să  ştii că sunt un cititor fidel al tau.

_Îţi place ce scriu?

_-Păcat de talentul tău! Am văzut că nu crezi în valorile şi principiile creştine. Nu crezi nici în Dumnezeu.

_-Sunt ateu.

_-Sărmana mama ta! Te sfătuiesc să nu-i spui niciodată acest lucru. Ea este o femeie  credincioasă, cu frică de Dumnezu şi ar suferi dacă ar afla. Am văzut că ai atacat de câteva ori ortodoxia.

Cred că din cauza Marianei ai devenit alergic la orice religie. De aceea m-am abţinut să nu comentez . Înţeleg să fii revoltat pe preoţii care au făcut din casa Tatălui peşteră de tâlhari, care şi-au vândut sufletul banului, dar să arunci cu noroi în valorile reale ale ortodoxiei mi se pare  josnic.

De-a lungul timpului atâţia oameni au luptat şi s-au jertfit pentru credinţă.....

_-Te rog, Ioane ! Termină cu lucrurile astea, că mă plictiseşti. Mai bine te-ai gândi cum ai s-o scoţi pe Mariana din sectă.

_Eu nu cred că e chiar atât de fanatică cum zici tu. Poate că are o doza mai mare de curiozitate şi o dorinţă  foarte mare de cunoaştere. Iar a cunoaşte nu este un păcat. Fiecare om trebuie să caute, să cunoască, să evolueze.

_Da."Căutaţi adevărul şi el vă va face liberi". 

_Incearcă să cauţi şi tu adevărul. Dar, caută mai întâi adevărul din inima ta, Vasile. Crina mi-a zis că ai o inimă de aur, chiar dacă de multe ori faci pe durul, pe nebunul.

_Iar îmi aminteşti de ea?

_Îmi place ce figură faci când auzi numele ei? Vasile, tu eşti sigur că o urăşti? Poate o iubeşti şi nu eşti conştient de lucrul ăsta.

_Vrei să  dau cu sticla asta după tine?

_Nu, nu vreau. Gata! Potoleşte-te! E clar:o urăşti.

Te rog să pui sticla pe masă.

_Meriţi să-ţi sparg capul cu ea.

-Păi cui i-ar folosi? Eu m-aş duce în pământ şi tu în puşcărie.

_Aş scăpa lumea de un vierme, de un trădător ca tine.

_Eu, trădător? Pe cine am trădat?

_Pe cine? Pe mine, ticălosule ! Mi-ai luat nevasta !  Te-ai dus după ea în India, mizerabilule!

_Gelozia ta e tardiva, Vasile.

_Eu nu te omor, chiar dacă asta meriţi, dar or să te termine sectanţii . Nimic nu o să mai rămână din tine.

_Sunt aşa de periculoşi?

_Nici nu-ţi imaginezi.

_Mi-a zis Crina că şi pe ea au ameninţat-o că o dau în judecată dacă  îi mai denigrează.

_I-ar i-ai pronunţat numele . De câte ori să-ţi spun că înnebunesc când aud numele ei?

Bine îi fac, că o ameninţă. Prea îşi vâră nasul unde nu e treaba ei. Ce mi-ar place să o jupoaie de vie, să o omoare ....Să-mi mai pun un pahar.

-Opreşte-te! Nu mai bea!

_De ce să nu mai beau?

_Tu nu vezi că nu mai poţi nici să  vorbeşti.Gandeşte-te  la ce-ar zice amanta ta dacă te-ar vedea în halul ăsta?

_Ei, m-ar dezbrăca şi am face amor.

_În halul care eşti cred că adormi buştean şi sforăi ca un motan.

_Eu?! Ioane, eu sunt cel mai tare amant.

_Ha,ha,ha! Cine ţi-a spus?

_Aia care seamănă cu Venus a lui Botticelli.

_Poftim! Voi doi aţi fost amanţi?

_Nu. Nu am mai văzut-o de ani si ani, dar aşa crede ea despre mine.

Auzi, Ioane, nu o să te iert niciodată. Nici pe tine şi nici pe Crina.

_Bine, Vasile. Acum să te ajut să te ridici....Aşa! Uşurel! Bravo! Spijină-te de mine...

_Esti un ticălos, Ioane....

_- Da, Vasile. Aşa e, cum zici tu. Vezi, că aici e o treaptă. Gata! Am ajuns în stradă.

_Ce soare e!

_Unde stai? Unde să te duc?

_Dracu ştie!

_Nu-ţi aminteşti unde stai?

_Vezi că sunt trei brazi şi un zarzăr.

_Spune-mi numele străzii ! Unde locuieşti?

_A ! Vrei la nevastă-mea.. .Nu-ţi spun. N-ai decât să crăpi de dorul ei.

_Vasile, nu face pe nebunul cu mine. Dacă nu te mai ţin o să cazi în mijlocul drumului şi iar îţi rupi mâna ca acum doi ani.

_Şi ce dacă o să cad.... Ce-ţi pasă ţie!

_Taxi!

_Unde va duc?

-Vasile, spune-i omului adresa.

_Nu vreau.

_La cel mai apropiat hotel.

_Ioane, eşti homosexual de mă duci la hotel? Să ştii că mi s-au mai făcut propuneri. Era un francez care......

_Spune-mi unde stai şi nu mai vorbi tâmpenii!

_Ştiu, vrei să ajungi la Mariana, dar nu sunt prost să-ţi spun.  Eu am o inimă de aur, nu?

_Da, aşa a spus, ştii tu cine.

_Vezi, fiindcă  am o inimă de aur, nu-ţi spun. Nu vreau să te termine sectanţii ăia. Eu ţin la tine, Ioane, chiar de eşti un mare ticălos.

_Si eu te iubesc, Vasile. Aşa cum eşti, cu bune şi rele,îmi eşti tare drag.

_Ei! Cum să nu iubeşti un om ca mine?

_Da, ai  mare dreptate!

_Sunt cel mai tare amant şi am o inimă de aur.Aşa a zis, nu?

_Da, aşa a zis.

_Ticăloasa ! Scorpia! Pe tine te-am iertat, dar pe ea, niciodată. Înţelegi? Niciodată ! Am să o strâng de gât, am să-i scot ochii….

_Până o omori îmi spui unde stai?

_Mă, dar tu eşti retardat rău, rău de tot ! Nu ţi-am zis că nu-ţi spun?

–Bine, Vasile. Coboara încetişor. Am ajuns la hotel. Stai să te ţin....Cu ce am greşit de trebuie să te car în spinare?

_Ioane, să te duci la medic că s-ar putea să faci alzheimer. Dacă nu-ţi aminteşti, îţi spun eu: greşeala vieţii tale e nevastă-mea.

_Iar vorbeşte gelozia din tine. Of, Doamne! Eşti greu ca o piatră de moară. Stai să descui. Reazămă-te de perete. Vezi, să nu cazi, să-ţi rupi ceva.

Gata! Patul te aşteaptă.

_Ce mă trântiş aşa, dusmănosule !

_Te-am pus în pat. Nu te-am trântit. Stai să te descalţ şi numai da atât  din picioare.

_Ioane, eşti un mare mincinos!

_Cu ce te-am minţit?

__In tabloul lui Botticelli Venus este dezbrăcată. Deci, tu ai văzut-o pe Crina în costumul Evei.

_Ce inteligent eşti! Ce deducţie!

Să ştii că are mâinile şi coapsele mai subţiri decât ale lui Venus.

_Vezi că te-am prins! Da, sunt deştept!

 -Cum e la pat?

_De unde să ştiu?

_Ai văzut-o dezbrăcată şi nimic?

_N-am văzut-o dezbracată. Când m-am întâlnit cu ea era îmbrăcată în blugi şi o bluză. Hainele erau mulate pe corp şi de aceea am făcut comparaţia cu..

_Deci, nimic.

_Nimic,Vasile. Acum culcă-te şi uită de ură.

_Ştii, Ioane, cred că femeia a fost creată special să chinuiască bărbatul.

_Nu înţeleg!

_Nu înţelegi că suferi de cretinism. Tu nu vezi că femeia e o pacoste, un blestem la casa omului ?

Nu ele, femeile, ne mănâncă banii, sufletul, zilele, nervii?

_Da, dar tot femeile ne duc în extaz, pe culmile beatitudinii, în rai.

_Nu am auzit ca vreuna să ducă vreun barbat în rai, în afară de Beatrice a lui Dante, şi aceea e doar o închipuire a unui scriitor melancolic, obsedat de prima lui iubire.

-Da, Vasile. Ai dreptate! Din cauza Evei suferim noi acum.

_Uite, începi şi tu să gândeşti ! Nu eşti chiar prost. Femeia e vinovată! Din cauza ei am pierdut raiul.Ticăloasa! A mâncat din fructul oprit.

_A vrut să cunoască binele şi răul.

_Eva a făcut  la fel ca nevastă-mea: a vrut să ştie cât mai mult.

Tu vezi că povestea primordială se repetă la infinit? Ne învârtim într-un cerc vicios.

_Păi să facem o spărtură în acest cerc.

-Nu avem cum, doar dacă trimitem toate femeile la dracu. Şi aşa ele pe el îl slujesc.

M-am convins că femeia e dracul gol, e dracul pe pământ. Noi am fi mult mai fericiţi fără femei. Cred că Dumnezeu a creat bărbatul şi Satana a creat femeia.

_Vasile, ce gânduri negre te bântuiesc! Nu cumva te bate gândul să te călugăreşti?

_Dar ce, eu sun prost? Am auzit că acolo te pun ăia sa munceşti ca un sclav. Mai bine pustnic, liber ca pasărea cerului, în mijlocul naturii, fără ticăloase care să te lase fără vlagă.

_La orice mă aşteptam de la tine, dar să fii misogin, nu.

-Toate femeile sunt nişte vrăjitoare. Toate ar trebui arse pe rug.

_Aoleu! Şi mamele noastre?

_Ele nu.

_Mai este puţin şi începi să plângi.

_Eu nu plâng, doar sunt bărbat şi nu un smiorcăit ca tine. Mai bine sună să ne mai aducă o sticlă.

_Păi eşti praf.

_Eu?! Sunt cel mai tare amant şi am o inimă ...Cum a zis?

_De aur, Vasile. Ce repede ai adormit ! Vise plăcute!

-Ioane, ai adormit?

_Nu. Nu pot.

_De ce?

_Din cauza ta că sforăi ca un tractor. Întoarce-te şi tu pe-o parte că poate aşa  nu  o să mai sforăi atât de rău.

_Auzi, dacă tot ai devenit aşa fanatic, de ce nu-ţi faci şi tu o sectă? Ar fi o afacere mult mai profitabilă decât stupina ta.

_Acum cresc  iepuri, prepeliţe, găini, curci…..

_Da, dar orătăniile alea mănâncă, trebuie să  munceşti, să le îngrijeşti. Gândeşte-te,  dacă ai fi guru, ai da doar din gură şi banii ţi-ar veni grămadă. De ce să nu-ţi foloseşti talentul? Statul ne-a pus şi ne pune mereu tot felul de taxe şi impozite, iar unii care sunt întreprinzători scot bani şi din credinţa oamenilor.

_Trebuie să ai o minte diabolică, să nu ai scrupule, să treci peste cadavre, să fii un monstru, dar să joci atât de bine teatru, încât să pari un sfânt, un ales al divinităţii.

_O! Tu nu vezi că lumea e plină de ei? Fără niciun pic de frică, de ruşine au pus monopol pe tot ceea ce omul crede sfânt, chiar pe Dumnezeu.

_Sunt nebuni, bolnavi.

_Da, dar atrag mii de oameni şi sunt plini de bani. Uită-te la nevastă-mea cum a plecat de acasă să propovăduiască .....

Ea e o femeie inteligentă, dar nu înţeleg, cum nenorociţii  ăştia au reuşit să o manipuleze într-un asemenea hal. E devotată trup şi suflet sectei. Nu am reuşit s-o conving, nu am reuşit s-o fac să înţeleagă că merge pe un drum greşit şi  alţii profită de naivitatea ei.  Cred că i-au spălat creierul.

_Trebuie să recunosc că ai dreptate. Iisus nu a atins niciodată un ban, iar ăştia, indiferent de religie, toti vor bani.

_Vezi, Ioane ! Aşa îţi dai seama că niciunul, dar absolut niciunul nu-l slujesc pe Dumnezeu, ci slujesc  banul şi pe dracul.

_Vasile şi tu ai fi un guru de succes, mai ales că-ţi plac mândrele. Ia imaginează-ţi în jurul tău mii de adoratoare, iar tu plimbându-te printre ele ca un zeu, vorbindu-le despre iubire. Unii guru propovaduiesc o învăţătura aparte. Spun   că vindecă femeile de boli, de demoni, făcând sex cu ele în diferite posturi.

_Ce trai, frăţioare!

_Şi proastele cred şi te mai şi plătesc.

_Ioane, asta ar fi cea mai bună  afacere!  Ce ar fi să ne asociem amândoi şi să înfiinţăm o secta  din asta.

_Ha,ha,ha! Parcă te şi văd Vasile pe un iaht, înconjurat de fetişcane de 18 ani. Eşti îmbrăcat într-o robă albă, brodată cu fir de aur, pe cap ai o cunună din frunze de laur, iar  în mână un sceptru cu cap de mort, cu care ridici fustele mândrelor.

_Ha,ha,ha!   Îţi merge mintea, Ioane.

_Dacă am fi doi  ticăloşi, am putea  să profităm ca alţii de naivitatea semenilor, manipulând credinţa oamenilor. Eu chiar cred în Dumnezeu .

_Tu şi sfinţii .Te pomeneşti că o să ajungi şi tu vreun sfânt.

_N-am cum.

_De ce?

_Am păcătuit.

_Cu nevastă-mea, nu-i aşa?

_Vasile, nu am vrut...

-Dracul te-a pus.

Viaţa omului pe pământ este o  adevărată luptă.

_Da, o luptă cu lumea, cu diavolul şi cu tine însuţi.Depinde şi de circumstanţele cotidiene.

_O! Da, Ioane! E dificil dacă viata îţi scoate în acelaşi timp în cale o brunetă, o blondă şi o roşcată. Pe care s-o alegi? Femeia să fie o compensaţie?

_Mai adineauri ziceai că e o pacoste,  un blestem …. Ce instabil eşti?

Să nu ajungi la concluzia că noi, bărbaţii, nu suntem perfecţi, avem nişte carenţe, iar femeia a fost creată ca un fel de compensare. Nu vezi că fără ele nu putem trăi !  Nu ne simţim împliniţi dacă nu avem lânga noi pe cea care o iubim. Asta e! Nu avem ce face.

_Femeia e o amăgitoare compensaţie.

_Da, dar ne face plăcere să ne amăgim. Ele ne fac să ne simţim întregi, puternici, inteligenţi. Femeia te face să simti adâncimea satisfacţiei că ai facut un salt ontologic al fiinţei, salt împlinit, atunci când o ai în braţe. Ea îţi dă senzaţia că ai pătruns în misterul universului şi Dumnezeu ţi s-a revelat.

_Tu te lovişi cumva la cap, de incepuşi aşa să filozofezi? Putem  frăţioare să traim  foarte bine şi fără ele. Aia e o falsă satisfacţie care ţine doar câteva minute.

_În zâmbetul ei vezi soarele, luna, stelele....

_Sau  abisul în care o să te prăbuşeşti.

_Ea te face să te simţi împlinit, mulţumit, satisfăcut...

_Te face să te simţi un idiot.Te pune să munceşti ca un rob, fiind mereu nemulţumită. Vrea mereu mai mult şi mai mult. Mereu e nesătulă. Vrea bani  mulţi, excursii la dracu în praznic, să mănânce la restaurant, să se ducă mereu in club, haine de firmă, parfumuri scumpe şi multe altele .

_Femeia e salvarea noastră !

_-E înrobirea noastră. Ioane, trezeşte-te! Ceea ce spui tu cu atâta patos e autoiluzionare. Te înşeli, te minţi singur. Nimeni nu ne salvează, decat noi înşine.

_Se pare că eşti cât pe aci să te înneci în oceanul de pesimism, în care te zbati. Nu începi să meditezi asupra zădărniciei tuturor lucrurilor? Ăsta e efectul alcoolului.

_Nu ştii că beţivii şi copiii spun mereu adevărul?

_ Ca să cunoşti cu adevărat o femeie trebuie să ai o cunoaştere absolută. Sunt tare greu de cunoscut, în esenţă. De cele mai multe ori noi le cunoaştem doar corpurile, nu şi sufletele.

_Crezi că pe ele le interesează sufletul meu? Nici vorbă! Vor bani, bani şi sex.

_Femeia e ca o muzică divină.

_O muzică gălăgioasă, enervantă care-ţi face viaţa un adevărat iad.

_O muzica suavă care te face să crezi că ai ajuns în rai şi-l ai în faţa ta pe Dumnezeu.

_Se vede că dragostea te-a prostit rău de tot. Eşti îndrăgostit, Ioane.

_Ştii de cine.

_Din cate femei sunt în lumea asta, tu trebuia să te îndrăgosteşti tocmai de nevastă-mea?

_Aşa a vrut destinul.

_Se pare că destinul îşi bate joc de noi.

_Suntem robi ai lui. Jucăm după cum ne cântă.

_Da, suntem sclavi şi proşti. Unde eşti Doamne, de nu ne vezi? Cred că ai alte treburi mult mai importante prin Univers,  nu să asculţi doi beţivi ca noi. Iartă-ne şi rezolvă-ne problemele!

_Un ateu ca tine se roagă? Ce minuni face uneori băutura!

_Ioane, esti un mare idiot!  Bă, eu sunt ateu, dar sunt mai credincios decât tine.

_Cum vine asta?

_Îţi explic mâine pe trezie. Acum culcă-te! Vreau să dorm şi să  visez îngeri care mă duc în rai.

  In ziua umătoare straturi de lalele în toate culorile străluceau în lumina blânda a amurgului. Magazinele se închideau, iar Mariana Cernat trecea prin parcul din centrul Focşanului. Aerul era plăcut, iar terasele restaurantelor din apropiere erau pline de oameni.

În faţa  ei se opreşte un bărbat cu un buchet mare de trandafiri care o ţintuie  cu privirea.

Vădit emoţionat întinde florile femeii, care se îmbujorase toată şi cu vocea stinsă spune:

_Tu! Nu pot să cred!

_Mariana, dragostea mea! şi o îmbrăţişează pătimaş.

În apropiere era o frumoasă pădure care îi îmbia, îi atrăgea ca un magnet . Ţinându-se de mână se afundau  tot mai mult în desimea de arbori şi umbre. Păsările ciripeau şi păreau că se bucură şi ele de frumuseţea acestui amurg de primăvară. Priveliştea era minunată, aerul era îmbălsămat de arome, iar ei se plimbau nestingheriţi oprindu-se din când în când  pentru a se privi, dorind fiecare să citeasca in privirea celuilalt vreo slovă sfântă. Se priveau ca doi adolescenţi cuprinşi de o mare emoţie. Ochii lor spuneau tot . De i-ar fi observat cineva ar fi simţit acel fior tainic de care erau cuprinşi .

Privirile le erau nesăţioase, de-a dreptul hipnotice.  Se căutau, se adorau, se îmbrăţişau pătimaş, se înlănţuiau împrăştiind în jurul lor o mireasmă dulce şi  suavă.  Sufletele lor dansau  pe o muzică cerească, doar de ei auzită. Se opresc, se aşează unul lângă altul pe trunchiul unui copac căzut. Bărbatul sărută părul negru, mătăsos, cu miros de flori al Marianei Cernat. Aceasta ridica ochii ei mari, negrii, senini, care emanau  o putere magică, fascinantă . El îi ia mâinile între ale lui, le sărută cu atâta duioşie, tandreţe, emoţie, încât obrajii ei se înroşesc ca ai unei copile.

-Cred  în iubirea,  în fericirea noastră.....

Vorbea sincer, pasional, emoţionat, încât din ochii Marianei două lacrimi ca doua bobiţe de rouă  încep să se rostogolească pe  obrajii ei frumoşi .

_Am fost însetată de iubirea ta, de libertate, de cunoaştere . Întotdeauna m-a chinuit dorul de tine, iubirea mea dragă. Cât  te-am iubit şi te iubesc!

Ajunsesem să vorbesc de una singură cu vântul,  apa,  cerul,  stelele,  pământul, gândindu-mă mereu la tine . M-am  rugat  la toţi îngerii să aiba grijă de tine. Mă rugam firului de iarbă, florii câmpului, pietrelor, stelelor şi lui Dumnezeu să-ţi vorbeasca despre iubirea din inima mea.

_Te privesc şi nu-mi vine să cred .. Nu mai mă satur să te ascult, să te privesc. Parcă traiesc un vis.

Îngenunchează în faţa ei  înlănţuindu-i  uşor genunchii, tremurând tot de o dorinţă nestăpânită. Ea l-a implorat să se ridice. A luat-o în braţe ca pe un copil şi s-a aşezat pe iarba crudă, ţinând-o în braţele lui ca pe o comoară. O cuprinsese cu braţele amândoua în jurul mijlocului, şi o simţea strângându-se toată la pieptul lui ca un copil. Amândoi  doreau să se topească , devenind un trup, un suflet şi o inimă.

_Mariana, dragostea mea !şopteşte sărutându-i patimaş buzele.

_Te iubesc, dragul meu.Datorită ţie am descoperit adâncimea dragostei, forţa şi focul viu al iubirii .

Îi răspunde  încolacindu-şi  braţele în jurul gâtului  sărutându-l cu lăcomie.... După un timp se opreşte spunându-i:

_Am vrut să  mă abandonez destinului, am vrut să renunţ la tine, am vrut să mă sacrific pentru o idee, pentru un ideal, dar fara tine, orice aş fi vrut să fac mi se parea pustiu.  Totul părea sterp, fără sens, în viaţa mea. Oricât încercam să mă mint, să mă amăgesc, era  ceva care mereu îmi amintea de tine. Am încercat din răsputeri să mă detaşez de tot ce e lumesc şi să-mi vindec sufletul, dar....

Mi-eşti drag! Îmi eşti atât de drag, şi îi sarută ochii. Ştii, când eram în mijlocul naturii se întâmpla ceva magic.Îmi închipuiam tot felul de întâmplări, visam cu ochii deschişi că sunt cu tine, că mă tii ca acum în braţele tale. Oriunde mă duceam aveam impresia că te zăresc. Priveam o floare,  un fluture, o frunză si-n minte îmi venea numele tău .

_Gândurile tale au fost atât de puternice, încât  vântul le-a purtat pe aripile lui şi mi-a înfăşurat inima cu ele.  Mereu te-am simţit aproape de mine, de inima, de sufletul meu, chiar dacă între noi erau sute de km.

_Am crezut că activitatea mea din cadrul sectei mă va ajuta să te uit, dar orice aş fi făcut, totul era zadarnic. Am încercat să-mi luminez toate ascunzişurile sufletului, să înţeleg ce vreau, ce-mi doresc de la viaţă. Am fost dezgustată de lume, de prieteni, de societate, de nesfârşitele suferinţe, gândindu-mă  că cel mai bine ar fi să renunţ la plăcerile acestei lumi şi să duc o viaţă solitară. Lumea  cu iluziile ei a început să mă lase rece, indiferentă, nu mai mă interesa. Dar oricât fugeam, realizam că nu murisem în interior, chiar daca asta îmi doream,uneori. Vechea mea pasiune pentru tine din când în când răbufnea în inima mea. Mereu îmi repetam că trăirea  mea în trecut  e degradantă, că   trebuie să-mi impun , să fac un efort supraomenesc să te uit, dar nu am reuşit. Sunt doar un om.

_Toate acestea sunt de domeniul trecutului. De acum vreau să văd pe faţa ta doar zambet şi fericire. Te ador, iubirea mea. Acum suntem împreună şi aşa vom fi mereu . Mă simt legat de tine ca acest brad de pământ, ca soarele de cer....

 Cuprinde fata lui  în palmele ei şi privindu-l în ochi îi spune:

_Sunt a ta şi numai a ta. Pentru tine sunt în stare de orice nebunie. Doar ai văzut, nu ?

_Ai renunţa de dragul meu la sectă?

_Am renunţat de mult, dar nu am vrut să-ţi spun. Am înţeles că era un drum greşit, o rătăcire.

_Nici nu-ţi închipui cât de fericit mă faci spunându-mi acest lucru. Dacă ai renunţat la sectă de ce nu te-ai întors acasă?

-Vasile !  Aşteptam să vii să mă iei. Vroiam să mă doreşti acasă.  Cum de ai venit ?

-Am înţeles într-un târziu cât de mult te iubesc. În dimineaţa asta  un prieten din copilărie mi-a zis când ne-am despărţit : “Nimeni nu are voie să despartă ce Dumnezeu a unit”.