Cacealmaua

 

                                     Cacealmaua

    

 

Era o zi geroasă de noiembrie. Copacii îşi etalau crengile îngheţate în lumina palidă a soarelui.

 Marin era acasă şi avea în braţe un buchet mare de trandafiri. Rupea câte o petală dintr-un trandafir şi o arunca pe pat gândindu-se:

Pot lupta împotriva iubirii? Pot înăbuşi sentimentele? Pot să-mi smulg din inimă cel mai bun, cel mai frumos sentiment? Nu. Orice ţi-ar spune raţiunea, iubirea te îndeamnă la lucruri nebuneşti pe care nu credeai că eşti în stare să le faci. Mă pot elibera de cel mai nobil sentiment? Şi de ce aş face acest lucru?

A, pentru a face pe plac celor din jur, pentru a nu fi judecat şi considerat imoral. Ce prostie! De ce să renunţ la iubire pentru alţii? De ce să renunţ la propria-mi fericire? Acolo unde există iubire, există şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Diavolul încearcă să-şi vâre coada creând tot felul de situaţii neplăcute, dar tocmai greutăţile, obstacolele, arată cât de puternică este dragostea. Poate şi Michiduţă e necesar, având rolul lui. Fără el ne-am plictisi îngrozitor.

Azi sunt prea plin de iubire şi încep să-l văd şi pe diavol într-o lumină pozitivă. Încerc să văd doar binele din orice întâmplare, fenomen. Poate am mai evoluat un pic, vorba nevestei.

Sunt fericit!

O să aranjez petalele de trandafiri în forme de inimioare.

Gata! Am terminat! Şampania şi paharele le aşez pe noptieră lângă pat. Noua mea iubită trebuie să apară. Nu ne-am văzut niciodată, azi e pentru prima oară. Am găsit-o pe facebook şi m-am îndrăgostit de ea nebuneşte.

Pe hol se aud paşi şi o bătaie discretă în uşă.

Deschide, o ia în braţe, o sărută şi îi şopteşte cu vocea tremurândă:

-Ai venit, iubito... ai venit....

Ce dor mi-a fost de tine!

Dragostea mea, niciodată nu am iubit pe cineva cum te iubesc pe tine. Nu mai pot trăi fără tine, iubire. Nu mai rezist fără tine. Tu eşti comoara şi fericirea mea. Fiecare gând se îndreaptă doar spre tine. Ţi-a plăcut declaraţia de dragoste pe care ţi-am făcut-o?

-O! Ai scris că ţi-ai dori să-mi strângi trupul, să-mi săruţi buzele. Ai mai spus că în fiece dimineaţă m-ai trezi cu o mângâiere, iar seara m-ai adormi cu un sărut, că ai face dragoste cu mine de mai multe ori pe zi şi că-mi admiri perfecţiunea corpului şi mersul meu senzual. Ai zis că-mi dai like din 5 în 5 minute pe facebook. O, ce frumos ai spus că vrei să navigăm împreună prin viaţă căutând fericirea .

-Şi am mai scris că fără tine nu exist, nu am energie, nu trăiesc. Te-am rugat să vii iubito, să fim mereu împreună.Tu ai devenit sensul vieţii mele.

-Ce spui?

-Te rog, sufletul meu!De ce te feresti de mine? Lasă-mă să te privesc!

-Este imposibil.

- Vrei să fii sotia mea?

-Nu se poate.

-De ce?

-Femeia îşi aruncă peruca şi izbucneşte în râs. Acum înţelegi de ce nu se poate, dragul meu soţ? Doar suntem căsătoriţi de 10 de ani.

-Nu pot să cred că tu ţi-ai luat o altă identitate!

-Am vrut să văd cum procedezi când te îndrăgosteşti.

-Ai reuşit ! M-ai făcut să mă îndrăgostesc din nou de tine.

Carmen Gigartu