CRUCEA

 

                                                        Crucea

 

"Cine sunt? Ce se întâmplă cu mine? Mă simt ca o lumânare care e gata să se stingă în întunericul care ma înconjoară.

Neliniştea căutarii a pus stăpânire pe al meu suflet şi pe întreaga mea fiinţă. Mă zbat în ignoranţă, dorind să ajung la lumină. Oare ciudăţeniile care mi s-au întâmplat au făcut parte dintr-un delir ? Sunt semne de schiziofrenie sau altceva? E mult mai simplu să-mi pun singură un diagnostic de boală psihică. Adevărul este o armă foarte puternică, dar mulţi oameni preferă minciuna. "

Mintea Crinei lucra neîncetat şi nu putea s-o oprească. Intră într-un vârtej şi simte că se scufundă într-un abis insondabil. Unde de mister o înconjoară şi încearcă să vadă în timp forându-l cu insistenţă. Zeci de variante posibile, nenumărate probabilităţi incalculabile, vede cu ochii minţii. Imagini, nume, locuri, emoţii puternice o cuprind, explorând, sondând şi examinând viitorul. Devine conştientă că nu poate să schimbe nimic. Îşi revine şi priveşte buimacă în jur. Totul durase doar o fracţiune de secundă.

"Pot să văd imagini din viitor. Cine sunt?

Ochii mă dor, vederea mi-i se înceţoşează. Omul e doar o marionetă mânuită de forţe din umbră, iar libertatea e doar o iluzie?

Închide ochii şi pe ecranul minţii apar imagini, semne ciudate, secvenţe, amintiri. Vise, premoniţii, simboluri, stele, întâlniri cu sfere de lumină, decorpolarizări, călătorii astrale, abisuri, tenebre, flăcări, demoni, extratereştrii, Iisus, trandafiri galbeni, Fecioara, cruci, omul cu ochii galbeni care-i citeşte din manuscrisul vechi de mii de ani:"În om sunt forţe latente care se vor activa la o anumită dată şi demonii vor ieşi la suprafaţă''.

Bătrânul care o ajută să vizualizeze energiile demonice, spunându-i:"Atâta timp cât energiile lor vor dăinui oamenii nu vor fi liberi"

Vocea care-i spune: "Codul tău de acces este...", "Steaua ta e lângă Sirius."

Şcolile cerului, profesori, maeştrii, experienţe, energii, război, durere, moarte, sânge, suferinţă, cutremure, inundaţii, haos, oameni transformându-se în demoni.... Toate acestea trec ca un flash prin mintea ei.

Deschide ochii şi observă cum din mâinile ei ieşeau valuri de energie, fluide albicioase.

Priveşte spre fereastră şi zăreşte o sferă de lumină alb-gălbuie. În interiorul sferei era ceva ce pulsa ca o inimă şi devenea din ce în ce mai albă. La un moment dat din ea izbucnesc raze de lumină în toate culorile curcubeului. E fascinată de frumuseţea acelei sfere, dar ochii o dor de atâta strălucire, iar o voce lăuntrică îi şopteşte să nu mai privească că o să rămână oarbă. Vrea să asculte acea voce, dar sfera o atrăgea într-un mod misterios, încât îşi dorea să zboare spre ea şi să se topească în acea lumină. Ochii o dor îngrozitor şi cu un mare efort întoarce privirea. Dintr-o dată numai vede nimic. Îşi pune mâinile la ochi întrebându-se: " Doamne, ce se întâmplă? Ce a fost asta? Eu nu sunt vrednică să văd astfel de lucruri, dar dacă sunt de la întuneric, să mă amăgească?"

Se freacă la ochi, îi deschide, dar iar nu mai vede nimic, decât o mare de întuneric. După un timp începe să vadă luminiţe verzi şi vederea îi revine.

Crina se ridică, se duce în faţa oglinzii şi privindu-se întreabă:

"Cine sunt eu?"

Îşi priveşte ochii şi observă în ochii ei alţi ochi. Se sperie şi fuge din faţa oglinzii.

"Doamne! În mine mai e o fiinţă. I-am văzut ochii. Acei ochi nu erau umani, ci erau tare ciudaţi.

Sunt posedată? De cine?

Nu, nu trebuie să-mi fie frică. Mai trebuie să văd odată acei ochi".

Se apropie de oglindă se concentrează puternic privindu-şi ochii, dar nu se mai întâmplă nimic.

"Deci, te joci cu mine. Nu vrei să te mai arăţi. Bine."

Dintr-o dată chipul ei dispare din oglindă.

"Dumnezeule! Asta ce mai e? Acum am devenit invizibilă?"

Se pipăie.

"Da. Eu sunt aici, dar oglinda nu-mi mai arată chipul. E o nebunie ce mi se întâmplă. Totuşi, sunt aici. "

Apare conturul propriului corp şi vede cum ceva, ca o materie fluidă, umple acel contur şi cum imaginea ei apare complet.

"Nu, asta a fost prea de tot. M-am dematerializat şi materializat la loc. E o nebunie! Ce se întâmplă cu mine? Am halucinaţii?

Nu, nu trebuie să-mi fie frică. Mai există o cunoaştere ascunsă? Încep să cred că da.

Sunt două variante: Ori sunt nebună şi am halucinatii, ori cineva vrea să-mi arate altă realitate. Deci, cineva se joacă cu mine. Mă mânuieşte cum vrea, ca pe o marionetă. Cine e păpuşarul? Ce vrea de la mine? Cel din umbră poate fi din partea luminii sau din partea întunericului. Cum aflu? Cum? Eu acum m-am rătăcit sau m-am trezit?

O să caut răspuns la întrebările care mă frământă, care mă chinuiesc şi nu mă lasă să dorm.

Fiecare om îşi duce propria cruce, numai că a mea e prea grea şi simt că mă prăbuşesc sub povara ei.''