Visul
Ioana mereu visase să ajungă în Egipt, iar visul i s-a împlinit.
Azi a vizitat piramidele şi încântată de istoria acelor locuri adoarme
fericită.
Visează că mândrul Ra strălucea pe altarul cerului senin şi îşi
trimitea razele peste Egipt. Ea sta pe malul Nilului şi plângea. Începe să se
roage cu lacrimi fiicei zeului soarelui şi soţiei lui Horus, zeiţei cu cap de
vacă, Hator, care era zeiţa frumuseţii şi a dragostei. Lacrimile îi curg râuri
rugându-se de zeiţă să o ajute să ajungă în Câmpul cu Trestie al lui Osiris.
Are nevoie de un luntraş care să o trecă Râul Morţii. Nu-i este frică de Ammit,
devoratorul de inimi, fiindcă inima ei este curată. Ce bine e să fii faraon!
Faraonii nu merg în Câmpul de Trestie al lui Osiris. Ei după ce mor devin zei
şi se ridică la cer. Doar pământenii de rând trebuie să treacă prin chinuri şi
probe ale aerului, apei, pământului şi focului. Zăreşte un vultur care se rotea
pe albastrul cerului şi crede că acela este zeul Horus, zeul lumii, al cerului
şi al bunătăţii. Îl imploră şi pe el să o ajute să treacă în lumea morţilor.
De ce plânge? De ce doreşte să moară? Parinţii au dus-o de copil
să slujească în templul lui Isis, zeiţa magiei şi a căsătoriei. Timpul a
trecut, ea a crescut şi de azi ar fi trebuit să fie una din vestalele
templului. A văzut ceremoniile, ştia ce trebuie să facă o vestală, dar până
acum preotesele nu au folosit-o, fiindcă era doar un copil. Preotesele i-au pus
pe mână o brăţară în formă de şarpe şi i-au spus că de mâine va fi iniţiată ca
vestală în misterele zeiţei Isis. Va trebui să practice magia sexuală şi marele
arcan. Ştia ce înseamnă acest lucru.De multe ori sta pitită după coloanele
templului şi vedea acele orgii, în care preoţii, preotesele şi membrii cultului
îşi făceau de cap în cinstea zeiţei. Azi ar trebui să fie la templu să-şi facă
datoria, adică să se lase atinsă şi pângărită de acei preoţi bătrâni, care au
atârnate de gât lanţuri grele din aur, cu simbolurile zeilor. Întotdeauna o
vestală nouă trebuia să fie iniţiată de un preot bătrân.
O preoteasă care era mare maestră în magie i-a spus ce trebuie
să facă , cum să practice marele arcan, care este cheia magiei. Acest arcan a
fost introdus în cultul lui Isis de un mare vrăjitor bătrân care se închina
zeului demonilor. Magia este practicată de toţi vrăjitorii şi prin această
practică, Ida şi Pingala cele doua canale energetice,yng şi yang, soare şi
lună, care se încolăcesc pe măduva spinării trebuiesc trezite, ca să pună în
acţiune curentul sushumnei care e situată în canalul central al măduvei
spinării, pentru ca kundalini să fie trezită şi să curgă arzător prin acel
canal. Aceste trei canale se termină în medulla oblangata şi sunt simbolizate
în caduceul lui Mercur cu cele două aripi ale sale deschise, simbolizând puterea
de a călători în corp astral, mental, în vehiculele cauzal, conştient şi
spiritual. Cei care practică calea muchiei de cuţit pot ieşi din corpul fizic
dupa voinţă. În momentele acelea de cuplare, partenerii trebuie să ceară
ajutorul zeului focului, zeul demonilor. Maestra i-a mai spus să aibă grijă, să
facă corect exerciţiile de respiraţii, să se concentreze asupra acelor energii
de la baza coloanei şi să le ridice sus spre creier, iar în momentul culminant
să-şi ţină respiraţia şi să absoarbă energia vitală a partenerului, fiindcă
scopul acesta este: de a te încărca cu cât mai multă energie şi de a-l
vampiriza psihic si energetic pe partener, pentru a putea tu să te dezvolţi şi
a face magie cu acea energie acumulată. Toţi magii, toţi vrajitorii merg pe
calea muchiei de cuţit, practicând marele arcan, care e cheia magiei.
Ca să dea rezultate femeia trebuie să fie tânără ca ea, să aibă
sub 20 da ani şi să nu fi născut niciodată. I-a mai spus să fie foarte atentă
că, prin această practică poate să înnebunească, să moară sau să se transforme
într-un demon. De fapt, omul ajunge robul demonilor şi cu ajutorul lor poate
practica magia, vrăjitoria. Acum depinde ce vrea zeul de la ea. Prin această
metodă demonii pun stăpânire pe om.
Ea i-a spus maestrei că nu vrea să fie vrăjitoare şi nici să-i
ia alţii energia. Decât să se lase atinsă şi pângărită de acele mâini bătrâne
şi noduroase, mai bine preferă să moară. A început să plângă şi s-a rugat
zeiţei Isis: "O, tu zeiţă, care ai fost credincioasă soţului tău, te rog,
ajută-ma!" După ce a terminat rugăciunea a văzut-o în faţa sa pe Isis, cea
care niciun muritor nu i-a ridicat vălul, ţinând în mână un trandafir alb. Cu o
voce cristalină i-a zis:"Fugi, fiica mea! Fugi din acest cuib de vipere!
Ei nu mă slujesc pe mine, ci pe demoni".
A fugit de la templu şi acum se roagă de Osiris să o ia la el,
în lumea de sub pământ. Aude un sâsîit şi vede în apropierea ei un şarpe.
Mulţumeşte zeului că Osiris i-a ascultat rugăciunea şi întinde braţele spre
şarpe spunând: "Vino!" Şarpele se unduieşte, sâsâie şi se îndreaptă
spre ea, dar o piatră zdrobeşte capul şarpelui.
În faţa ei apare un tânăr egiptean, frumos ca un zeu care o
întreabă: "De ce vrei să mori?" Ea îi arată brăţara.
El îi scoate brăţara de pe mână şi o aruncă în apele Nilului. Se
cunoşteau, şi el lucra la templu. Îi plăcea fata, dar azi auzise că a fugit. O
căutase cu disperare rugându-se de Ra să -l ajute să o găsească.
Acum e fericit, or să fugă amândoi unde or vedea cu ochii. O ia
de mână şi se urcă amândoi într-o luntre. Stau unul lângă altul, neîndrăznind
niciunul să vorbească. Privesc undele liniştite ale Nilului, care-i va duce
departe de acel templu, de acele orgii, de acel cult, de acea magie.
Ioana se trezeşte din
acel vis şi uimită de asemănarea
izbitoare dintre ghid şi băiatul din vis se întreabă dacă în alt timp ea a trăit în acele locuri sau
visul e doar o fantasmă a nopții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu