SALVATORUL
Avea 27 de ani si era o femeie firavă, ca un
ghiocel. De ceva timp era uimită de visele care o bântuiau noaptea. În acele
vise era un bărbat puternic care se lupta cu tot felul de entităţi ciudate pe
alte planete. Într-unul din vise păşea înarmat cu o armă cu laser pe o planetă
pustie, un deşert imens, unde a fost înconjurat de nişte entităţi asemănătoare
cu caracatiţele, pe care le-a exterminat. În ultimile vise acţiunea se desfăşura
pe Terra şi nu mai era acel luptător înarmat până în dinţi, ci era ea, cea de
zi cu zi.
Era o noapte senină şi
privea cerul plin de stele când observă câteva nave din care coborau pe raze
tractoare nişte omuleţi cu urechile ascuţite. Fără frică a întins mîinile ca Iisus
răstignit pe cruce şi s-a îndreptat spre ei. Când au zărit-o s-au întors la
navele lor şi au plecat. A reuşit să-i alunge cu mâinile goale, dar în nopţile
următoare visele se transformă în coşmaruri îngrozitoare. În acele coşmaruri se
lupta cu tot felul de entităţi care-i repetau într-una: “Trebuie să mori!”
Când era cât pe aci să fie ucisă se trezea din
vis şi nişte zgomote asurzitoare de săbii îi sunau în urechi, de parcă
armate întregi se luptau.
Ar fi vrut să nu mai
vină noaptea, să nu mai doarmă niciodată, din cauza coşmarurilor. Dar cum punea
capul jos imediat adormea. După un coşmar se trezeşte buimacă, simţind o apăsare
îngrozitoare pe creier. Nemaisuportând s-a urcat pe bloc, locuind la ultimul
etaj, cu intenţia de a se arunca. În acel moment aude o voce care-i spune: Cei
care se sinucid ajung în iad. Se retrage, priveşte cerul şi printre lacrimi şopteşte:
Doamne, vreau să mor, dar nu vreau să ajung în iad, ci la Tine!
A văzut cum norii s-au
retras ca o draperie şi au apărut puzderii de stele. A început să murmure Tatăl
nostru. După ce a terminat rugăciunea s-a întrebat: Ce se întâmplă cu mine? De
ce am vrut să mă omor?
Se întoarce în cameră
ia icoana Fecioarei și adoarme cu ea în braţe. Visează că intră într-o biserică
unde pe o masă trona o cruce. Pe acea cruce erau scrise mai multe nume, printre
care şi numele ei. Când priveşte spre uşă zăreşte mii şi mii de oameni care
veneau spre ea şi ţipau: “Trebuie să mori, numele tău este scris pe cruce!
Trebuie să mori. “
A ridicat mâinile spre cer şi a început să se
roage Fecioarei. Între ea şi ei era un zid invizibil. Nu puteau să o atingă. La
un moment dat i-a zărit cum ţipau şi alergau în patru labe, ca maimuţele, de
frica unui uriaş îmbrăcat în haine militare, care a luat-o pe umărul lui. A văzut
cum fugeau toţi sub pământ, urlând ca nişte fiare sălbatice înfometate. Uriaşul
a lăsat-o pe un câmp înverzit cu mult soare şi s-a făcut nevăzut. Când s-a
trezit din vis ceasul arăta 12 noaptea. A aprins o lumânare şi a început să se
roage. În acel moment fereastra se deschide, de parcă ar fi fost furtună, iar
lumânarea se stinge. Cu un calm ieşit din comun închide fereastra, îşi face
semnul crucii, aprinde din nou lumânarea şi începe să se roage. Dimineaţa se
urcă în maşină şi se opreşte la cea mai apropiată mânăstire. În curte erau
numeroşi pelerini, fiind o zi de sărbătoare, aşteptând începerea slujbei. O călugăriţă
cu chip angelic strângea liturghiile şi acatistele de la pelerini. Când a dat
bileţelul a simţit o lovitură puternică, ca şi cum cineva ar fi lovit-o cu un
cuţit în spate.
S-a întors şi a văzut
cum o călugăriţă hidoasă era rezemată de peretele mânăstirii şi se scălâmba la
ea.
A înţeles ce se
întâmplă, că acele entități cu care se lupta în vise au început să se
materializeze în lumea reală şi doar ea le vede. A plecat la altă mânăstire
care era la trei km. într-un vârf de munte. Acolo, în timpul slujbei a auzit un
râs puternic de femeie, în spatele ei. De data aceasta nici măcar nu a întors
capul, ştiind ce se întâmplă. La sfârşitul slujbei l-a rugat pe preot să o
binecuvinteze şi a plecat. Era conştientă că nimeni nu ar înţelege ce se
întâmplă. Dacă ar povesti ar crede despre ea că este nebună. Era lupta, războiul
ei.
Noaptea următoare se trezeşte din somn, dar
corpul îi era paralizat. La capătul celălat al patului era o entitate ciudată
care o privea. Nu poate să facă nicio mişcare, fiind complet paralizată. În
gând spune: ”Iisuse, nu mă lăsa! ”
Entitatea a dispărut,
iar pentru o clipă l-a văzut pe Mântuitor pe cruce şi a auzit zeci de voci care
ţipau: ” De ce-l iubeşti pe Răstignit? ”
Se ridică din pat și spune: ” Pentru ca El e
Salvatorul meu. ”
Din clipa aceea coşmarurile
au încetat şi nici o entitate nu şi-a mai făcut apariţia în viaţa ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu