MAESTRUL

 MAESTRUL  

  

De-a lungul timpului am descoperit mai multe forme, mai multe trepte ale iubirii. Niciuna dintre iubiri nu se compară cu sentimentele pe care le ai atunci când eşti bunic.  

În urmă cu patru ani a venit pe lume îngeraşul meu. Când l-am zărit prima oară ochii mi s-au umplut de lacrimi de fericire şi nu îndrăzneam să-l ating. Era atât de mic, atât de pur, o minune, un miracol cu ochi pătrunzători care-ţi citea în suflet.  

Emoţii puternice m-au încercat atunci, dar şi acum, când am descoperit că el a devenit Maestrul meu. Nu eu îl învăţ, ci el mă învaţă.  

El mă iniţiază în arta inocenţei, curajului, bucuriei şi iubirii necondiţionate.  

Clipele petrecute cu el sunt unice şi magice. Cu un singur zâmbet crează o altă realitate miraculoasă pe care o savurez. Când îl ţin în braţe am sentimentul că am în mâinile mele cea mai de preţ comoară, iar când privesc în ochii lui înţeleg că Raiul este aici, pe Pământ.  

Are atâta candoare, gingăşie şi lumină cum doar îngerii au. Fericirea, pacea, armonia, lumina mă inundă, un extaz aproape mistic mă cuprinde când zâmbeşte, când vorbeşte cu glasul lui cristalin, şi devin conştientă de puterea extraordinară a copiilor de a metamorfoza sufletele noastre .  

Când mă priveşte cu ochişorii lui iscoditori, veseli şi inteligenţi, înţeleg cât este de minunată şi plină de sens viaţa.  

Când râde parcă simt atingerea lui Dumnezeu şi realizez că ei, copiii sunt cei mai iscusiţi maeştrii în arta iubirii, în arta fericirii şi a bucuriei.  

Ei sunt îngerii minunaţi şi frumoşi care ne bucură sufletele şi ne înseninează vieţile. Prin ei Dumnezeu ne vorbeşte, ne îmbrăţişează şi ne arată cât de mult ne iubeşte.  

  

27 Septembrie 2017  

Drăgăşani