THASOS

 

Căutându-L pe Dumnezeu m-am simţit ca un beduin rătăcitor în această lume.Indoielile spiritului se risipesc ca fumul în faţa frumuseţilor creaţiei, descoperind marea Sa dragoste pentru oameni.     Contemplând un răsărit de soare, o stăncă, un copac,o floare,valul mării, o ruină antică, toate mă duc cu gândul la iubirea Creatorului.     Dacă anul trecut am fost încântată de pitorescul staţiunii Paleokastritsa din insula Corfu, de frumusţea insulelor Evia si Eghina, anul acesta mi-am bucurat retina şi sufletul cu insula de smarald a Greciei.     Thassos este una dintre cele mai frumoase insule greceşti, cu o istorie milenară şi o cultură interesantă, fiind situată în nordul Mării Egee. Conform mitologiei greceşti,cel are a descoperit insula a fost Thassos, aflat în căutarea surorii sale Europa, ce fusese răpită de Zeus.     După ce am admirat solitudinea şi spectacolul mării şi al pescăruşilor am     ajuns cu feribotul în capitala insulei Limenas, principalul port de legătură cu Grecia continentală.Măngâiaţi de soare şi acompaniaţi de muzica valurilor ne-am îndreptat spre Limenaria, al doilea oraş ca mărime, situat în partea de sud-vest a insulei,cu străzi micuţe şi case în stil mediteraneean. Insula are peste 30 de plaje de-a lungul celor 98 km.     După un circuit al insulei am observat că majoritatea plajelor se găsesc in interiorul micilor golfuleţe şi sunt diferite. Unele cu nisip foarte fin, altele cu pietriş, dar cel mai mult mi-a placut plaja de marmură care se găseşte la 7 km de Limenas, în loc de nisip are mici pietricele de marmură albă. Indiferent de plajă, apa este limpede şi are culori diferite, de la verde smarald, turcoaz, la albastru intens. La plajele cele mai frumoase se ajunge pe drumuri forestiere, neasfaltate sau pe jos. La fel si la Giola, o piscină naturală, spectaculoasă, săpată în stâncâ de valurile mării. Peisajul iţi taie respiraţia, ai senzaţia că te afli pe alt tărâm, pe altă planetă. Un alt loc spectaculos în Thassos este la Aliki,cu un important sit arheologic şi o veche carieră de exploatare a marmurei .     În apropiere de Aliki se afla faimoasa Mânăstire a Arhanghelului Mihail, construită pe o stâncă abruptă pe malul Marii Egee, cu faţa spre Athos. După un drum lung, cu numeroase serpentine am ajuns la Kastro,cel mai vechi sat, izolat, în vărful muntelui. O natură sălbatică, abruptă, cu colţi de stâncă, cu căsuţe albe din piatră.Satul se găseşte în mijlocul insulei şi are două biserici, una închinată Sfântului Athanasios şi una foarte veche, declarată monument istoric, lângă care se află un osuar. Peisjajul cu multitudinea de stânci şi arbuşti pitici prin care mişunau turme de capre avea un aspect selenar.Aveam senzaţia că sunt foarte aproape de cer. Oriunde aş fi privit se zăreau munţii plini de verdeaţă şi văile adânci care mă înfiorau. Un alt sat de munte interesant este Maries. Din Limenaria până în acest sat pe o parte şi cealaltă a drumului sunt plantaţii de măslin şi multe stupine. La 3km de sat este o frumoasă cascadă şi un lac care atrage mulţi turişti.Multe păduri dese, ziduri de stâncă şi prăpăstii.     Cu străduţe înguste şi pietruite, cu căsuţe cochete şi îngrijite din piatră, în interiorul insulei este satul Theologos(Cuvantul lui Dumnezeu), se află la 10 km nord-est de Pothos. O legendă spune că acest sat a fost ales de Arhanghelul Mihail ca loc de meditaţie.Satul a fost atestat documentar în anul 1287 de către împaratul bizantin Andronic al II-lea Paleologul.Fiecare loc are farmecul şi misterul său.     Insula este plină de păduri de pini, brazi, platani, de măslini şi leandri în toate culorile. Rodiile şi portocalii îşi etalau rodul bogat, stâncile golaşe ne îmbiau să le admirăm măreţia,ruinele ne vorbeau despre trecut şi mistere. Thassos a fost şi este renumită pentru cea mai albă marmură din lume.     În Limenas sunt multe vestigii arheologice, un adevărat muzeu în aer liber care mi-a amintit de efemeritatea noastră şi de ideile grandioase pe care le are omul .Totul trece, totul piere.Cănd priveam o coloană, un zid, o ruină, parcă atingeam cu gândul timpul, trecutul, istoria şi mitologia.Plimbându-mă printre rândurile amfiteatrului antic imaginaţia punea stăpânire pe mine, trezind fantomele trecutului.Am tăiat aripile închipuirii şi urcând pe o potecuţă printre copaci şi stânci am găsit zidurile vechii cetăţi de la Acropole, sanctuarul lui Apollo, ruinele templului dedicat zeiţei Atena şi zeului Pan.Peisajul e grandios, ruinele sunt pitoreşti iar panorama este uimitoare.     Fără să vreau, în minte îmi vine îndemnul Arhanghelului Mihail:”Aminteşte-ţi mereu natura ta adevărată, tu eşti copilul lui Dumnezeu, plin de putere, bunătate şi creativitate!”     mai 2018

Referinţă Bibliografică: