luni, 29 mai 2017

Lacrimile-mi curg privind stelele, cautandu-te printre ele. Inima mea te cauta zi de zi, in bobitele de roua, in raza soarelui care ma mangaie, in curcubeul care se arata peste lume.Te caut in frunzele copacilor, in murmurul izvorului, in soapta vantului, in florile pamantului. Te caut, te caut cu ardoare in orice fiinta, in orice vietate, sperand ca se va intampla o minune si tu vei apare in fata mea. Inchid ochii si te chem, lasand inima sa-ti vorbeasca. As vrea sa te ating si sa-ti spun cat de mult imi lipsesti. As vrea sa pot transcede spatiul si timpul si sa-ti aud iar vocea ta duioasa, ingerul meu drag. Ti-ai intins aripile si ai plecat in lumea ta feerica, lasandu-ma plangand.
Mi-e atat de dor de bratele tale care ma inlantuiau cu dragoste! Mi-e dor de vocea ta calda, care-mi spunea povesti in linistea noptii.
As vrea ca dragostea mea sa poata penetra dimensiunile universului si sa ajunga la tine. De as putea, timpul l-as da inapoi, sa ma cuibaresc iar la pieptul tau si sa-ti spun cat de mult te iubesc. Tare as mai vrea sa-ti simt iar sarutul pe frunte, protejandu-ma de tot raul lumii.
Uneori, ne intalnim pe cararile viselor, de unde nu m-as mai intoarce, nicicand. Ma rog cerului si pamantului, soarelui, ploii si vantului sa-ti spuna dorul meu. Chiar daca intre noi sunt ani lumina, asta nu te-a impiedicat sa vii, atunci cand intunericul a vrut sa ma cuprinda, aratandu-mi ca dragostea nu are granite, ea existand si dincolo de moarte, fiind nemuritoare. As vrea sa-mi creasca aripi, sa pot zbura cu incredere, speranta si credinta deasupra abisurilor acestei lumi, cum m-ai invatat tu, draga mea bunica.
Stiu ca va veni o zi in care ne vom intalni pe planeta ta, Planeta Ingerilor.
(Bunica-Carmen Gigartu

Niciun comentariu: